După ce m-am întors de unde am fost plecat, am manifestat interes să aflu în direct care sunt problemele cu care se confruntă ţara politică. Nu eram rupt de realitatea din România în măsura în care presa on-line ilustra idei la ordinea zilei. De câteva zile bune, micile ecrane (aţi uitat sintagma!) sunt pline de dezbateri aprinse privind alegerea primarilor. Într-un tur sau în două tururi? Ce i-a apucat pe liberali să fie atât de vehemenţi? Când am plecat de acasă i-am lăsat liniştiţi, aţipiţi un pic, ca acum să-şi schimbe părerea? Ce-i cu răzgândirea asta? Ca un cetăţean care se pregăteşte să meargă la începutul lui iunie la vot, nu pot fi legat la ochi. Musai să-mi explic agitaţia asta. Liberalii o ţin una şi bună, îl trag de mânecă pe domnul Cioloş, premierul tehnocrat, să dea un ucaz ca alegerile primarilor să fie în două tururi. PNL face un apel către toţi parlamentarii să nu permită desfăşurarea alegerilor locale într-un singur tur. Ca argument al spaimei, ar fi că alegerile într-un singur tur vor favoriza partidele mari. Cum asta? Liberalii nu sunt un partid mare? Eu aşa ştiam. Mai ales că s-au înfrăţit cu o parte din pedelişti. Hai să dăm ceasul înapoi. Un parlamentar cu rosturi serioase în fostul PDL spunea în urmă cu patru ani: „Avem un vot într-un singur tur la preşedinţii de consilii judeţene, avem un vot şi la Parlament, e bine să avem vot într-un singur tur şi la primari”. Votul într-un singur tur, strigă înfocatul susţinător, simplifică scena politică, duce la guvernări stabile de jos până sus. Am căutat în arhive şi am aflat că, pe 22 iunie 2011, preşedintele României de atunci a promulgat legea cu privire la alegerea primarilor dintr-un singur tur. Cu precizarea că toate partidele, absolut toate, au solicitat undă verde pentru lege. Un social-democrat, care este în fruntea Camerei Deputaţilor, insistă a spune că prin modificarea legislaţiei electorale se anulează însuşi principiul care stă la baza funcţionării democratice, cel al majorităţii. Modelul de scrutin majoritar uninominal, într-un singur tur pentru alegerea primarilor, afectează grav dreptul cetăţenilor de a fi reprezentaţi cu adevărat, tunau şi fulgerau pesediştii. Acum, şi fostul preşedinte de la Cotroceni vrea sistem de vot în două tururi, iar înverşunatul pesedist este pentru alegerea primarilor într-un singur tur. Povestea o vedem răsucită seară de seară la televizor. Nu cred atât de mult că sunt ipocriţi, cât, mai ales, că nu sunt pricepuţi la politică. Nu poţi să te schimbi după cum bate vântul. Liberalii se agită pentru a se vedea că au ieşit din amorţire. Că doar e an electoral. Aici, liderii politici ar trebui să ia pilda de la meteorologi. În ultima vreme, ei prevăd cum va fi vremea. Deci prognoza politică la noi este precară. Nu ştiu ei, bravii noştri conducători, de unde bate vântul? Nu am închis bine propoziţia că aflu că domnul Dragnea nu va participa la alegeri cu partidul dumisale dacă prin mijloace abuzive se va schimba Legea alegerilor locale. Pretenţia liberală ar echivala cu aruncarea ţării în aer, aflăm de la controversatul lider. Puţini, poate, au fost atenţi la afirmaţia lui Dragnea de zilele trecute: „Aceşti oameni sunt în stare să tulbure această stabilitate care ne este foarte benefică”. Şi Dragnea s-a răzgîndit. Ce aţi înţeles? Benefică pentru partid ori pentru ţară? Fraţilor, sunteţi precum bate vântul intereselor. Luni după-amiază, UNPR s-a răsucit: vrea alegerea primarilor în două tururi de scrutin. Şi-au arătat supărarea pe PSD. Guvernul să nu cadă în capcană. Este o temă eminamente politică, care trebuie asumată de Parlament, zice premierul. Cam tîrzie vînzoleala. Am fost în ţara în care, e ştiut, Constituţia are câteva zeci de amendamente în peste două sute de ani. Lăudatul guvern tehnocrat, am aflat, a dat zece ordonanţe de urgenţă într-o zi. Îmi iubesc ţara în care bat foarte multe furtuni. Dar la greu şi la supărare trebuie om cu minte mare. Da, România este ţara în care nu ştim să facem liniştea ce depinde şi de noi.
