Un pensionar băimărean s-a decis să protesteze în faţa Prefecturii Maramureş şi a obţinut autorizaţie. Omul este nemulţumit că statul are bani pentru salariaţii de stat (+25%) şi pentru salarii şi pensii “speciale”, dar pensiile din sistemul public le-a indexat cu doar 5%! Protestul său în stradă este o dovadă de democraţie, însă critica sistemului de pensii trebuie făcută de asociaţiile de pensionari: unde-s mulţi puterea creşte!
Pe pancarta agăţată de gît, vrea să scrie şapte propuneri de modificare a legii pensiilor. Revendicările sale se referă la creşterea punctului de pensie, ca procent din salariul mediu brut pe economie, de la 32,5% la 41%, ceea ce ar însemna ca punctul de pensie să urce de la 872 lei la 1.100 lei. Pensiile parţial anticipate să fie penalizate în scădere de la 45% pînă la 9%. Să fie impozitate doar pensiile mai mari decît salariul mediu net pe economie (1.892 lei), nu de la 1.050 lei/lună.
Dar toate aceste propuneri de modificare a legii trebuie discutate în corelaţie cu veniturile bugetului public pentru asistenţă socială. Ne este milă de cei cu pensii mici, însă trebuie găsite soluţii prin dialog şi negociere, aceasta fiind calea democratică.
Am aşteptat cu răbdare ca statul să dea legi noi, să reformeze sistemul public de pensii, s-a întîmplat în două etape, prin anii 2000 şi după cinci ani. Dar deficitul sistemului a tot crescut, ceea ce obligă statul să renunţe la majorările de pensie (promise) şi să acopere deficitul din bugetul de stat. E vorba de cîteva miliarde de euro pe an, bani pe care statul nu-i are, ci îi împrumută!
Privind retrospectiv, ne amintim că în 1990 eram 8 milioane de contribuabili/salariaţi, iar azi mai sîntem 5 milioane, prin urmare dublarea contribuţiilor în sistem de la 14% la 26,3% era obligatorie. S-au făcut greşeli mari, una fiind reducerea vîrstei de pensionare, unii lucrători s-au pensionat la 45-50 de ani, iar din 2001 statul a acceptat pensionarea cu anticipaţie. Deciziile politicienilor au fost eronate, însă nu avem pe cine să tragem de urechi. Legătura dintre contribuţii şi beneficii a devenit mai slabă, în defavoarea contribuabililor ce muncim legal şi susţinem sistemul. Acum ne dorim ca trei sferturi din populaţia activă să plătească aceste contribuţii de pensie, însă abia jumătate dintre românii cu vîrsta între 20 şi 65 de ani plătim. Circa două milioane muncesc în străinătate, iar două milioane lucrează în ţară, la negru, la gri sau şomează. Cei din urmă vor ajunge la vîrsta pensionării în 2025 şi se vor trezi cu pensie socială, de 400 de lei pe lună. Aceste greşeli făcute de stat şi de lucrătorii care acceptă să muncească la negru/gri vor crea peste zece ani mişcări ale pensionarilor, presiunea pe sistem va duce la deficite de pînă la 5% din PIB, ceea ce bugetul de stat nu va mai putea suporta.
Protestul pensionarului băimărean vizează (probabil) şi aceste aspecte pe care le observăm noi ca slăbiciuni structurale. Este evident că majoritatea pensionarilor sînt stresaţi de faptul că au venituri mici (mulţi s-au angajat cu timp parţial), ar dori să aibă pensii echivalente cu ale magistraţilor, militarilor şi politicienilor, sau măcar pe jumătate! Dar reforma sistemului de pensii publice se pare că nu va reuşi niciodată şi soluţia ieşirii din deficit va fi desfiinţarea fondului dirijat de stat şi trecerea la pilonul de pensii private şi facultative, ceea ce va însemna moartea acestui fond public, falimentar şi nedrept. Cei care vor rămîne la urmă vor fi cei mai dezavantajaţi.
Pensionarii încep să vadă că sistemul are erori mari (5%) şi că politicile publice din domeniu sînt manevrate şi manipulate în favoarea unor categorii sociale privilegiate. De aceea iată că se găsesc persoane dispuse să iasă în stradă, să se sacrifice pentru cei mulţi. Dar tot mai bine pentru democraţie ar fi ca protestele să fie organizate şi precedate de sesiuni de dialog social şi sindical!
