ÎPS Justinian – 75 de ani de la intrarea în mănăstire

0
558

În primăvara anului 1941, la 12 martie, un tânăr, cu un bagaj foarte mic, urca dealul pe cărarea care şerpuia spre Mănăstirea Rohia din Ţara Lăpuşului. Era un tânăr din satul Plopiş, din Ţara vecină a Chioarului, care plecase cu noaptea în cap cu gândul ca să ajungă la mănăstire, nu oricum, ci pentru totdeauna. Chemarea spre mănăstire era mai mare decât orice şi întrecea chiar rugămintea mamei sale de a rămâne acasă. A fost binecuvântată acea zi de acum 75 de ani, când a plecat pe jos la mănăstire, pentru că tânărul de atunci este astăzi Înaltpreasfinţitul Părinte Arhiepiscop Justinian, Întâistătătorul Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, ierarh de 43 de ani, fost stareţ al Mănăstirii Rohia 29 de ani. A plecat să Îl slujească pe Dumnezeu, singurul său gând, fără să bănuiască, cât de puţin măcar, că va străbate toate treptele monahismului, până la cea de Ierarh.
Înaltpreasfinţitul Părinte Justinian a parcurs toate treptele monahismului, de la frate de mănăstire la monah, stareţ şi Înalt Ierarh, Arhiepiscop. Un foarte bun şi căutat duhovnic, un foarte bun orator, un autodidact şi un mare iubitor de cărţi. Din dragostea de cărţi a întemeiat binecunoscuta bibliotecă a Mănăstirii Rohia.
***
IPS-JustinianÎnaltpreasfinţitul Părinte Justinian s-a născut în 28 mai 1921, în satul Plopiş, comuna Şişeşti,  Protopopiatul Lăpuş, având numele de botez Ioan.
Şcoala primară a făcut-o în satul natal (1928-1934), apoi doi ani şcolari la Liceul Ortodox de Băieţi „Simion Ştefan” din Cluj.
La 12 martie 1941, intră, ca frate, în Mănăstirea Rohia. După aproape un an, în 2 martie 1942, este tuns în monahism şi primeşte numele de monah Justinian.
La 15 august 1942, Episcopul Nicolae Colan al Vadului, Feleacului şi Clujului îl hirotoneşte ierodiacon pe seama Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia. Deşi era ierodiacon, a fost recrutat şi încorporat ca soldat în armata maghiară, la compania antiaeriană de la Miskolc (22 noiembrie 1942-10 martie 1943).
La 17 aprilie 1943, Episcopul Nicolae Colan îl hirotoneşte ieromonah pe seama Mănăstirii „Sfânta Ana” Rohia.
La 25 iunie 1944, preia funcţia de stareţ, la doar 23 de ani, într-o perioadă foarte grea pentru mănăstire, ascultare pe care o va îndeplini până în 1973.
După 1944 îşi completează studiile la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj şi la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu.
În 1948 este ridicat la gradul de protosinghel, iar mai târziu, la rangul de arhimandrit.
La propunerea Episcopului Nicolae Colan, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române îl ridică la treapta de arhiereu, la data de 9 iunie 1973, iar la 9 septembrie 1973 a fost hirotonit ca Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Vadului, Feleacului şi Clujului, cu supranumele de „Maramureşeanul”.
La 22 septembrie 1990, Adunarea Naţională Bisericească îl alege ca Episcop al nou reînfiinţatei Eparhii a Maramureşului şi Sătmarului. A fost întronizat la 11 noiembrie 1990, la biserica cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Baia Mare, denumită „Catedrala Veche”, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului. Ca Episcop-vicar la Cluj, a desfăşurat o bogată activitate misionar-pastorală, administrativ-gospodărească şi culturală.
În scaunul de Episcop titular la Baia Mare, a rectitorit Episcopia Maramureşului şi Sătmarului, a pus piatra de temelie pentru peste 80 de biserici. Ca ierarh, a sfinţit sute de biserici, a hirotonit sute de preoţi şi diaconi, a rostit mii de cuvântări.
În timpul chiriarhatului Înaltpreasfinţiei Sale, numărul preoţilor a crescut de la 325 la aproape 700, iar al mănăstirilor, de la 4 la 30 de mănăstiri şi 10 schituri.
De la sfârşitul anilor ’40 ţine un jurnal zilnic de însemnări, ajuns la aproape 200 de volume.
La 13 decembrie 2009, a fost ridicat la rangul de Arhiepiscop Onorific de către Preafericitul Daniel Ciobotea, Patriarhul României, în Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare.
A scris, ca unic autor şi în colaborare, peste 20 de volume.
Este Doctor Honoris Causa a 4 universităţi din România.
A fost decorat cu „Steaua României”.
A primit titlul de „Omul anului”, în 2009, din partea Consiliului Judeţean Maramureş.
Este cetăţean de onoare a peste 40 de unităţi administrativ-teritoriale din cele două judeţe din Eparhie, Maramureş şi Satu Mare.
Iată, pe scurt, biografia unuia dintre cei mai longevivi monahi români, decanul de vârstă al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care, în urmă cu 74 de ani, la 2 martie 1942, la un an după intrarea în mănăstire, depunea voturile monahale.
Întru mulţi şi fericiţi ani, Înaltpreasfinţia Voastră!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.