Mai ieri, trecând peste dealul Măgoajei, spre Târgu Lăpuş, am văzut o mulţime de fagi doborâţi, care aduceau a prădare şi nu a tăiere după lege. Un călător îmi confirmă gândul. Ba îmi spune că în ultima vreme este un domn care reprezintă autoritatea care s-a pus să stopeze jaful din pădurile acestei zone. Aşa mi-am adus aminte de doamna ministru Cristiana Paşca Palmer, din actualul guvern tehnocrat, care, din interviul acordat Ioanei Cozmuţa pentru ziarul nostru, a reieşit că din partea paternă este de sub Ţibleş. Recitind dialogul am apreciat bucuria copilăriei petrecute în zonă în timpul vacanţelor. Dormea în aşternuturi de cânepă ţesută în casă de mama-bună, pe saltele umplute cu fân şi flori. Da, miresme ale vieţii tradiţionale de la ţară. După ce a câştigat o bursă la Universitatea Harvard în Statele Unite, unde a studiat administraţie şi politici publice la prestigioasa John F. Kennedy School of Government, a locuit în America şi Europa, a călătorit în 45 de ţări şi a revenit acasă. A vizitat Ţara Maramureşului acum trei ani. Spre tristeţea ei, spune, locurile s-au schimbat foarte mult şi nu în bine. Regretă dispariţia celebrelor case maramureşene de lemn. Satele maramureşene au pierdut farmecul de odinioară. Doamna ministru a rămas consternată de tăierile de păduri şi locurile defrişate la ras. Spre deosebire de doamna ministru, eu încerc să nu mai am nostalgii, deşi amintirile sunt podoabe de preţ pentru memorie. Realitatea silvică însă mă doare. Din păcate, cuvintele mă consolează puţin. Dar, între timp, utilaje performante din Uniunea Europeană doboară mândreţe de păduri. De aceea, de la doamna ministru al Mediului, Apelor şi Pădurilor aşteptăm legi care să ne apere. Constatările Domniei Sale, chiar amintirile din Ţara Lăpuşului, să fie punct de plecare pentru a face mai vizibilă şi mai clară importanţa investiţiilor în protecţia naturii, a mediului, pentru binele real al comunităţilor! Mai constată doamna ministru că marele prăpăd s-a făcut în pădurile private, nu la Romsilva. Cine să apere pădurile private? Nu s-au găsit soluţii. Am căutat să aflu ce se face concret pentru a stopa pe cât se poate prăpădul pădurii româneşti. Adică tăierile ilegale. Zice doamna ministru că încearcă să întărească controlul. S-au constituit Gărzile Forestiere. Se face o unitate de control la minister, căreia gărzile i se vor subordona, ca să elimine suspiciunile. Se va mări personalul de veghe. S-a cerut dublarea sancţiunilor pentru cei prinşi cu lemn tăiat ilegal. Colaborează cu Poliţia şi cu Vama pentru mai multă rigoare. Se lucrează la Radarul pădurilor şi la sistemul care urmăreşte lemnul din pădure până la fabrică. Am citit în presă că la Romsilva a fost demis Consiliul de Administraţie, pentru că, din cei şapte membri, cinci erau şi angajaţi ai Romsilva. Cei care îl controlau pe director erau subordonaţii lui. Da, să zicem că la Romsilva va fi ordine. Şi trebuie să fie, deoarece gestionează jumătate din patrimoniul forestier al ţării. Tare m-aş bucura ca Doamna Pădurii să lase urme în trecătorul guvern Cioloş. Am un sentiment că zgomotul făcut de apropierea campaniei electorale pune în umbră măsurile actualului Executiv. Deşi, la instalarea sa, guvernul Cioloş a fost susţinut de majoritatea parlamentarilor, acum are parte de o campanie metodică de denigrare. Şefii PSD şi ALDE au cerut chiar demisia lui. Ideea lor este că numai politicienii aleşi pot rezolva aspiraţiile electoratului. De aceea, un aparat mediatic cu multe clopote politice doreşte să compromită guvernarea tehnocrată. Asta a adus multă confuzie în ţară. Mă întorc la Doamna Pădurilor, care are cele mai bune intenţii, dar nu ştiu câte izbânzi. Am mai reţinut că doamna Palmer a simţit o datorie faţă de România. A renunţat la poziţii înalte la Comisia Europeană şi a venit să pună umărul la acest minister. Crede că patrimoniul forestier este o resursă de securitate naţională. Inteligente şi reale gânduri. Nu-mi iese din minte omul acela din Târgu Lăpuş, care a pus gând legal prădătorilor. Poate Doamna Pădurilor să nu fie numai o agreabilă figură de stil. Cu toate că, în aceste zile, pesediştii i-au cerut demisia. Cu ce ne alegem noi, cei care stăm în inima pădurii? Şi chiar avem pădurea în noi.
