Scrisoare deschisă către Preşedintele României, Domnul Klaus Iohannis Ministrul Educaţiei, Domnul Mircea Dumitru

0
522

Vă scriu în calitate de cetăţean, de părinte şi de deputat în Parlamentul României. De-a lungul timpului am învăţat că toate cele trei atribuţii implică responsabilităţi şi că de cele mai multe ori acestea se suprapun. Vă adresez o problemă presantă pentru societatea noastră – sistemul educaţional.
Cunosc hibele şi bubele acestui sistem încă de pe vremea când eram elev şi ştiu că multe nu s-au schimbat din păcate, însă acum când unul din copiii mei este în pragul clasei zero, am conştientizat mai mult ca oricând faptul că o reformă profundă a sistemului se impune! Trebuie să salvăm viitorul copiilor noştri şi al şcolii româneşti!
Copiii trebuie să intre în clasa zero ştiind să scrie şi să citească! Aşa o spune regula informală. Cei care nu se conformează, sunt arătaţi cu degetul şi stigmatizaţi! Aceasta este presiunea socială la care un copil este supus încă de la grădiniţă. Am ajuns să ne pierdem copiii în teme, iar aceştia îşi pierd copilăria pentru că au de învăţat. Şcoala dictează copiilor şi familiilor cum să îşi petreacă timpul liber, astfel încât temele copiilor devin o activitate de familie, în cel mai fericit caz. Toate acestea în timp ce în statele moderne copiii învaţă la şcoală prin activităţi non-formale în primele clase, fiind mereu încurajaţi să lucreze în echipă. Statisticile şi studiile realizate de experţii internaţionali în educaţie au relevat faptul că până în jurul vârstei de 14-15 ani copiii integraţi în sisteme educaţionale flexibile, axate pe competenţe, nu au nevoie de ore suplimentare pentru teme sau aprofundarea informaţiilor primite în orele de curs în cadrul meditaţiilor individuale.
În plus, în România, problema este că aceste lungi ore de teme nu conduc la un rezultat deosebit al copiilor pentru că nu se dezvoltă complet. Nu au timp. Aşadar au de ales între a se dezvolta armonios prin activităţi de voluntariat după orele de curs şi a fi stigmatizaţi ca elevi ”mediocri”, ori a fi elevi de ”zece”. Puţini sunt cei care reuşesc să le împace pe ambele, iar un studiu sociologic ne va arăta ca aceştia provin din familii cu un statut social ridicat, fapt ce le oferă anumite avantaje financiare şi de mobilitate. Este aşadar un sistem incorect şi care conduce la dezechilibre în societate pe termen lung.
Haideţi să privim atent şi spre ”examenul maturităţii”- Bacalaureatul. Acest examen reprezintă an de an un eşec al societăţii noastre. Cifrele reale relevă faptul că doar aproximativ 50% din liceeni reuşesc să treacă acest examen. An de an aceste cifre ne atrag atenţia asupra faptului că sistemul de învăţământ românesc este depăşit. An de an, părinţii fac eforturi excepţionale pentru a plăti meditaţii copiilor în vederea prgătirii acestui examen pentru că la şcoală materia nu se aprofundează. Din nou, nu e timp. Şi ce se întâmplă cu marea majoritate a celor ce îşi iau BAC-ul? Ajung maturi fără cunoştinţe generale elementare pentru că în şcoală le memorează pentru o perioadă scurtă. Ajung nesiguri în privinţa viitorului lor sau îşi doresc să fugă de sistemul educaţional din România.
Da, aceasta este societatea pe care o construim… însă vă întreb: Aceasta este societatea pe care ne-o do­rim? Personal, nu îmi doresc să transformăm copiii în mici computere de memorare, ci să îi educăm şi să îi ajutăm să îşi formeze competenţe! Îmi doresc copii fericiţi şi dezvoltaţi armonios! Vreau o societatea sănătoasă! Asta îmi doresc pentru copilul meu şi pentru toţi copiii din România!
Cât despre schimbare… Cred că trebuie să începem cu cei care le modelează mintea copiilor noştri şi în care nu investim suficient!!! Avem dascăli extraordinari pe care trebuie să îi ajutăm să se specializeze prin studii masterale şi cursuri de educaţie non-formală. Profesorii au salarii mici, nu îşi permit să participe la asemenea cursuri. Totuşi, Ministerul poate să le organizeze gratuit! Spre exemplu, poate demara un program care să specializeze formatori judeţeni, care mai apoi să formeze ceilalţi profesori. Există soluţii, trebuie doar să ne dorim să le găsim.
Atrag atenţia asupra faptului că PSD a încercat şi va încerca în continuare să mărească salariile cadrelor didactice şi să le protejeze drepturile, însă este necesar un efort comun, alături de Guvern şi societatea civilă. Să nu îmi spuneţi că nu sunt bani pentru profesori sau pentru şcoli pentru că dacă există voinţă se găsesc bani. Putem accesa fonduri europene şi nu o facem. Din păcate, Guvernul Tehnocrat a încetinit ritmul de absorb­ţie a fondurilor europene fapt ce pe termen mediu şi lung produce pierderi imense pentru România.
Eu vă propun o schimbare integrată! Să schimbăm modul în care funcţionează sistemul educaţional din România, dar să schimbăm totodată şi modul în care se produc schimbările. Astfel, vă propun să începem proiectul de ţară cu o analiză a sistemului de învăţământ. Mai apoi vă propun organizarea unor sesiuni de lucru care să reunească experţi, psihologi, profesori şi elevi pentru a modela programa şcolară astfel încât aceasta să devină una raportată la realitate şi la prezent.
Trag un semnal de alarmă şi în privinţa bazei materiale a şcolii româneşti. O cunosc şi pe aceasta. Mare parte din mobilierul din şcolile în care învaţă copiii noştri este de pe vremea când eram şi eu elev. Dotările şi materialele necesare procesului educaţional lipsesc cu desăvârşire. De ce nu se accesează fonduri europene pentru dezvoltarea infrastructurii şcolare? De ce nu încurajaţi autorităţile locale să facă acest lucru?
În final, vă mărturisesc că această scrisoare reprezintă un manifest pentru viitor! Trebuie să ne schimbăm perspectiva pentru că suntem depăşiţi de agerele minţi ale copiilor şi tinerilor. Haideţi să le predăm ca să înveţe! Haideţi să formăm dascălii şi elevii! Să formăm competenţe şi să învăţăm generaţia de mâine că munca în echipă aduce mai multe beneficii decât individualismul! Vreau să fim un exemplu! Îmi doresc să punem bazele şi să construim ceva solid, care să rămână indiferent de ministrul sau de partidul de la guvernare, cu valenţe care să se poată schimba în funcţie de nevoile societăţii şi ale copiilor! Noi trebuie să ne adaptăm după cei tineri! Aceasta este calea spre evoluţie!

Cu stimă,
Florin Cristian TĂTARU, deputat

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.