Apariţia ziarului şi pe internet le dă cititorilor noştri din ţară şi din toată lumea, pînă în America şi Australia (cei mai mulţi, maramureşeni plecaţi la muncă în străinătate sau stabiliţi acolo), posibilitatea să citească online articolele apărute în Graiul şi să le comenteze. Dorul de casă îi face să ne caute zilnic! Avem cam 10.000 de cititori fideli, prieteni ai site-ului www.graiul.ro. Apar din cînd în cînd şi critici locali, extrem de răutăcioşi (porumbei … negri). Pentru a ne deruta, se ascund sub adrese de e-mail înfiinţate pe nume false şi ne ponegresc. Profită de deschiderea noastră spre pluralismul de opinii şi aceşti anonimi lipsiţi de curaj ne acuză fără nici un temei. Un domn aproape de bună credinţă ne arată dur cu degetul, pe motiv că n-am publicat în ziar întreaga scrisoare de adio a ziaristului Octavian Butuza (n-am scris nici de faptul că Octavian Butuza le-a dăruit colegilor de cancelarie sticle de şampanie)! Ca editori, avem dreptul să publicăm ceea ce considerăm că este de folos pentru informarea şi formarea opiniei comunitare. Nu putem să facem publice afirmaţii nedovedite şi care afectează grav dreptul unor oameni nevinovaţi la propria imagine şi conştiinţă! Un alt opinent, sub pseudonim, jigneşte şi insultă persoane cu statut de personalitate şi ne acuză de servilism gazetăresc. Abonaţii la Graiul observă că apar des texte semnate de politicieni sau de purtătorii lor de cuvînt, ceea ce înseamnă că îşi asumă răspunderea pentru conţinut, conform contractelor de publicitate pe care le-am semnat cu ei. Relaţia este transparentă, într-un număr publicăm poziţia liberalilor despre o problemă de interes public, mîine va fi a social-democraţilor, iar în altă zi, a popularilor sau ecologiştilor…
Cititorii plătitori (cei care ne susţin prin cumpărarea ziarului de la chioşc sau prin abonament) ne monitorizează şi reacţionează la articolele cotidiene, iar noi primim şi ţinem cont de părerea lor. Acestora le acordăm cu prioritate dreptul la opinie/replică. Scopul principal este să publicăm texte jurnalistice ce exprimă diversitatea ideilor politice şi religioase, mereu susceptibile de partizanat şi prozelitism. Ştim că cenzura are picioare lungi şi se împiedică în propriile reguli precaute, mai ales cînd jurnalul devine instrument de propagandă partinică, etnică sau confesională, sub umbrela intereselor proprietarului, alianţei, cultului, sindicatului sau ale asociaţiei civice. Scopurile de manipulare sau de creare a imaginii cosmetizate se pot transforma în presiuni, pe care noi le evităm respectînd echilibrul între afirmare şi negare, pentru stabilizarea poziţiei societăţii civile. Derapaje de la principii pot să apară şi în presă, în jocul fragil se află mereu independenţa şi credibilitatea editorială. Pentru a ne onora meseria, respectăm statutul jurnalistului şi, cu consecvenţă, legea fiscală şi financiară.
În caz contrar, redactorii ar fi supuşi influenţelor nefaste, ajungîndu-se la intimidări şi abdicări de la misiunea şi statutul deontologic de gazetar cu spirit liber. Noi, la Graiul, facem distincţie între articolul de informare şi cel de opinie – în acest fel, ne păstrăm independenţa şi spiritul critic de calitate. „Domnul Sas” (sub ID-ul căruia se ascunde un cetăţean cunoscut de redacţie) postează comentarii absurde şi denigratoare la adresa noastră, dar insultele şi calomniile îl incriminează şi-i dăunează, dezvelindu-i şi descriindu-i trufia nejustificată şi natura vinovată. Munca de documentare şi redactare a articolelor implică inteligenţă şi timp, iar a ne război în spaţiul virtual deschis, încă nereglementat, cu aceşti oameni contestatari şi veninoşi pe taste se află sub preocuparea noastră. Ignorarea la care îi supunem este voită, preferăm să nu răspundem la sclifoselile celor care au obsesia că sînt porumbei – iar de s-ar uita în oglindă ar vedea penele negre, drama şi complexul platonician!
