Nu fac parte dintre aceia care blamează în bloc Parlamentul Ţării. Deoarece am învăţat că este locul unde se plămădesc legile, de care depinde starea societăţii româneşti. Că am suficiente păreri, nu tocmai bune despre atmosfera parlamentară, şi asta este adevărat. De aceea, alegerilor parlamentare din această toamnă le acord atenţia cuvenită. Pentru multe dintre partidele care se află pe scena politică va fi un moment de încercare. Mai bine zis de limpezire în faţa electoratului. Care îmi vine a-l socoti matur după aproape trei decenii de democraţie postdecembristă. Societatea românească este suficient de divizată în aşa fel, încît greu răspunde la provocările naţionale. La cele externe şi mai dificil. După cît mă pricep la lumea în care trăiesc mulţi se uită peste umăr la o lume apusă iar alţii investesc încredere în aspiraţie şi progres. Toate acestea pe un fond al unei lumi nesigure. Cu o mare viteză de schimbare. Nu este greu de bănuit că anul viitor va fi mai frămîntat. Alegerile din mai multe ţări europene se arată a fi imprevizibile. România trebuie să gîndească profund noua hartă politică şi economică a continentului. De aceea parlamentarele noastre din toamnă sînt foarte importante. De ele poate depinde viitorul pe termen lung al ţării şi chiar rămînerea în Uniunea Europeană. Mă liniştesc un pic deoarece a fost un moment mai recent cînd toate partidele au înţeles că este nevoie de un timp de meditaţie. De aceea au fost de acord să predea administraţia ţării în mîinile unui guvern fără culoare politică. Tocmai pentru a avea răgazul să-şi reamenajeze propriile structuri. Cea mai importantă parte a reformei politice este alegerea candidaţilor capabili să înfrunte imprevizibilul care se numeşte viitor. Cu toată îngăduinţa dar sîntem în faţa uşii, iar listele de candidaţi pentru a fi propuşi electoratului se pare că sînt în ciornă.
PSD-ul încă nu s-a liniştit. Nici nu are cum dacă preşedintele lui este condamnat de Justiţie (cu suspendare) cu alte dosare în răsfoire. Cel mai mare partid al ţării, cu asemenea lider, este într-o situaţie jenantă. Aici codul de onoare nu este firesc. Un aspirant la un fotoliu de parlamentar mi-a spus că Liviu Dragnea şi-a promovat oamenii lui în posturile importante ale partidului, le-a dat mînă liberă în alegerea candidaţilor dar ultimul cuvînt îi aparţine. Are de furcă cu Victor Ponta, fost premier şi lider pesedist, care este propus pe un loc eligibil în organizaţia din Gorj a partidului. Îl poate scoate Dragnea de pe listă? Ponta are o grupare de susţinători de calibru. Se mai arată că Ponta ar cocheta cu PRU, dar nu cred că lasă el un partid cu serioasă bază în teritoriu pentru o iluzie. PRU să fie rezerva lui politică în caz că s-ar putea întîmpla ceva? Greu de asistat la o gîlceavă politică între Dragnea şi Ponta cînd amîndoi au bube în biografii. Recent lui Ponta i s-a mai descoperit o poveste cu Tony Blair. Doamne, doar acum aţi aflat? Liberalii au încercat să igienizeze partidul (alianţa) dar au făcut-o cu mănuşi. Conducerea bicefală nu a fost cea mai nimerită soluţie. Sondajele pentru liberali – deocamdată – nu sînt pe măsura gloriei partidului făcut din două părţi. Care, fiecare, în culise îşi descrie identitatea. Ce a mai rămas? ALDE Tăriceanu stă pe nisipuri mişcătoare. Liderul mi se pare obosit chiar neinspirat în situaţii mărunte. Chestiunea cu permisul intră în această zonă. Nici partidele mai noi pe scena politică nu anunţă lideri cu forţă. Cei vechi probează haine noi. Dar li se vede căptuşeala. E adevărat, un lider politic, nu se face într-un an. Dar totuşi pauza tehnocrată putea fi un răgaz prielnic pentru pregătirea altfel a parlamentarilor. Politicienii s-au ocupat de guvernul Cioloş în loc să se ocupe de primenirea lor. E adedvărat că şi Cioloş a schimbat vreo nouă cămăşi în guvern. Din păcate anul de răgaz nu a fost folosit din plin. Partidele s-au trezit că trebuie să facă listele. Care pot avea cam acelaşi nume. Care descurajează electoratul. Mă interesează pe mîna cui dăm ţara. Eu sînt foarte atent, ştiu de ce, cu listele din Maramureş. Mai ales în faţa unui an dificil. Dă, Doamne să fie bine!
