O felie de adevăr din trecutul luminos: Branduri, arome, gusturi comuniste din copilărie, rar de regăsit!

Așa e că o parte dintre noi idealizează trecutul glorios din Comunism, „Ce bine era, cum/cât se trăia de bine”? Așa e că o altă parte dintre noi își amintește cu dezgust lipsurile, cozile, calitatea îndoielnică a produselor? Amintindu-ne că „dragostea trece prin stomac”, fie și în cazul unei orânduiri, cum ar fi să ne poziționăm corect, firesc, cu date, vizavi de gusturile copilăriei? Să încercăm să respectăm câteva adevăruri, da?

Produse și branduri dragi din Comunism

O încercare foarte expeditivă de a face „dreptate” anilor 70-80 face Wikipedia, cu o listă a mărcilor de-atunci. NU foarte credibilă, sau cel puțin prea rece, distantă, lipsită de parfum și de arome. Totuși, ne răscolește câteva amintiri… „Aceasta este o listă de mărci din România comunistă. Prăjituri: Cartof, Savarina, Amandina, Petruța, Romanța, Carpați, Negoiu, Excelent. Încăl­țăminte: Antilopa, Clujana, Guban, Dâmbovița, Pionierul (pantofi sport făcuți în colaborare cu Adidas) teniși Drăgășani, Carmen, Lidoro, Apaca, Adesgo, Tricodava, Apollo, Someșana, Steaua Roșie Sibiu, Otter. Confecții: Braiconf. Țigări: Carpați, Bucegi, Amiral, Snagov, Bega, Mărășești, Litoral, Select, Plugarul, Național, Tractor, Pescăruș, Dacia, Cișmigiu. Băuturi răcoritoare: Brifcor, CI-CO (Citrice-Cola), Quick-Cola, Bem Bem, Borsec, Pepsi-Cola. Vinuri: Murfatlar, Cotnari, Jidvei. Bere: Gambrinus, Bucegi, Hațegana, Rahova, Ateneu, Azuga, Ursus, Mamaia, Trei Stejari, Bâlea, Sadu, Tulceana. Ciocolată: ROM, Kandia, Măgura, Cibo Brașov, Vinga, Luminița, Laura, Carnaval. Alte alimente: desert Eugenia, pufuleți, pufarini, margarina Marga, lactate Napolact, grisine, stick­suri, Salam de Sibiu, Fosfarin (praf budincă din amidon cu zahăr și cacao, se prepara cu lapte), Salam cu Soia (de post). Cosmetice: Gerovital, Farmec, săpunuri: Cheia, Oana, Pitic, Vis, Mona Lisa, Ka-O-La (unguresc), Doina (crema de corp și demachiant)”. Se adaugă produse din marea Chină, la mare căutare. Glucose Multivita, Multivitamin 9 Vita, Cough Gum Drops, stilourile Rainbow Fountain Pen (replici Parker), Crane pencils – creioanele cu gumă, penare, lenjerie din bumbac, prosoape și cămăși, teniși și bascheți, țigările Double Horses, Jinlu, Zhonghua, băutura alcoolică Cherry Wine. Dar să revenim la ale noastre. Pastă de dinți: Cristal (fabrica Nivea-Norvea din Brașov). Automobile: Dacia, Oltcit, ARO, Lăstun, IMS, Trabant (RDG), Wartburg (RDG), Barkas (RDG), Skoda (Cehoslovacia), Lada (URSS), Moskvitch (URSS). Motorete/Motociclete: Mobra, Carpați, Simson (RDG), JAWA (Cehoslovacia). Biciclete: Tohan, Ucraina, Pegas. Electrocasnice: mașina de spălat Alba-lux fabricată la Cugir, mașinile de spălat automate Automatic și Automatic Super (Cugir), televizorul Diamant și Cromatic, Elcrom (URSS), frigidere Fram, Arc­tic, aspirator Record. Magazine: Romarta, Eva, Lâna de aur, Ruxandra, București, Cocor, Unirea, Ziridava. Servicii: curățătoria Nufărul. Alte mărci: detergent de rufe Dero, Relaxa, Perlan, Dava, Deval.

Am atins cât de cât ideea? Stați așa. Vin surprizele. Occidentul ne-a vândut licențe pentru o mulțime din produsele pe care le credem noi neaoșe. Absolut surprinzătoare unele. Sigur că, ulterior, în lipsa unei legi a Dreptului de autor, ne-am făcut că plouă. Câteva exemple? Centrala nucleară Cernavodă – Candu Canada. Dacia Pitești – Renault 12 Franța. Autocare Brașov – Roman – MAN Germania. La fel Autobuse Rocar. Tractorul Brașov – Fiat Italia. Oltcit Craiova – Citroen Xel Franța. Petromidia Năvodari – UOP USA. Oltchim Râmnicu Vâlcea – Technip Benelux. Electroputere Craiova-locomotive ABB Suedia. Elicoptere IAR-Aerospatiale Franța. Avioane BAC-BAC Franța. Bicicleta Pegas-Columbia USA. Frigiderele Arctic Găești-Thompson Brandt, Franța. Albalux Gugir-mașinile de spălat SanGiorgio Italia. Electromagnetica-frigidere Electrolux Suedia. Calculatoarele CIP-Sinclair Spectrum Anglia. Calculatoarele Felix-licență IBM PC. Echipamente Textila – DUPont USA. Motoare cu reacție Turbomecanica – TurboMeca France. Promex Brăila – excavatoarele Liebherr Germania. Mopede Mobra – Motobecane France. Tehnoton Iași-radiourile Grundig Germania. Și în timp ce ne verificați, cu nerv și jignire națională, ia vedeți… pufuleții erau inițial licență Cheetos SUA, până ne-am prefăcut că nu. Eugenia era de la Leibniz Germania. Ciocolata ROM era copie Mars SUA. Păi și noi? Și noi…

Făceam fel de fel, gustoase sau nu. Printre ele, borș, margarină Marga și Ideal, miere, vegeta și delikat inspirate din rețeta Podravka produs în Croația, supe concentrate, semințe de floarea-soarelui și dovleac, foi de plăcintă și blaturi de tort, vopsea de ouă Gallus, conservanți, prafuri pentru citronadă, macaroane la kilogram. Dar avem și amintiri frumoase. Nu, nu puii „frații Petreuș”, nici parizerul cu soia și plin de apă, nici cioantele vândute drept carne de vită, nici alte cele. Dar halvaua da, așa plină de coji de semințe. Apropo, știți de unde vine numele Brifcor? Acronimul Brifcor provine din formula „Băutură Răcoritoare Indigenă Fabricată cu Concentrat Original Românesc”. Patrioți, ce mai. Dar Dero? Brandul în sine este un acronim, vine de la „DEtergent” și de la „ROmania”. Dar mai avem amintiri frumoase. Șerbetul! OK, nu cel de trandafiri, era oribil. Ciocolata de buzunar cu Scufița Roșie, etern prin buzunarele părinților. Un răsfăț era ciocolata chinezească, cea cu albina pe ea. Unguentul chinezesc cu camfor, bun pentru orice, probabil și pentru COVID! NU, n-am agreat pateurile cu noduri, nici borcanul cu tocană de legume, dar cel cu fasole era delicios prin tabere de munte. Acolo am făcut cunoștință și cu „Ochii lui Dobrin”, țuica de prune, dar mai puțin cu suratele RDV și RDM; puțeau îngrozitor, a toaletă publică. RDV, adică ce e azi tescovina, ce e azi Grappa în Italia, un produs elegant. Și ce, noi n-aveam nicio băutură elegantă? Ba da, Ratafia, un superb lichior ce venea la noi din Cuba, dar e de origine mediteraneeană, spaniolă sau portugheză. Dar nechezolul? Imposibil să nu vă amintiți de el, era înlocuitorul de cafea inventat de comerțul comunist, ca să scădem importurile, să ne plătim istoricele datorii făcute prostește, pe licențele de mai sus și industrializarea cu tehnologie gata expirată din Occident, că deh, nici ei nu erau proști. „Denumirea de nechezol reflectă umorul popular întrucât cafeaua cu înlocuitori conținea doar 20% cafea și restul de 80% înlocuitori, cele mai cunoscute fiind năutul și ovăzul, folosit și ca furaj pentru cabaline”, conform Wikipedia.

Un ultim cuvânt, fără urmă de reproș pentru acele vremuri, ori pentru cele actuale. Marfa de contrabanda sau „moneda forte” a acelor vremuri erau țigările BT, Kentul, dar și blugii de contrabandă aduși din Yugoslavia. Merită să plângem după acele vremuri? Poate, să deplângem tinerețile. Cu un pahar de vin spaniol în mână, mâncând ton, fumând chestii fine, îndulcindu-ne cu cele mai elegante ciocolate de pe planetă, dar da, cu prețuri exagerate, toate. Cele de odinioară erau „inaccesibile” că nu le găseai dar accesibile financiar. Aici s-a întors roata, în Capitalismul nostru de cumetrie. Suntem fix pe dos acum, ai toate bunătățile Pământului, mâncăruri și finețuri din Australia până-n Canada… de ți le permiți. Drept pentru care te întorci la parizerul de odinioară (și acela și cel contemporan niște chestii grețoase și false, îți poți face acasă singur parizer de înaltă calitate din puiul scos din supă sau din alte cărnuri, cu rezerva că nu va avea culoarea roz și va trebui consumat în câteva zile, că nu ai acces la sacul cu conservanți alimentari). Și subiectul/tema rămâne deschisă, este ce vorbi despre Trecut, nu?