Fenomenul este prezent în Sănătate şi Educaţie, sisteme veşnic nemulţumite şi puse pe scandal cu toate guvernările. În sănătate vizează personalul medical cu studii medii şi superioare (de ce şi superioare?), în educaţie cadre didactice din preuniversitar. Cauzele discriminării sînt criteriile care stau la baza salarizării personalului din cele două sisteme. Aplicarea unuia sau altuia, într-un anumit context, atrage după sine aşa numita discriminare salarială pozitivă, uneori soldată cu nemulţumiri şi proteste. De exemplu, o minoritate care posedă o diplomă în plus, la salariu, poate fi avantajată în raport cu majoritatea, deşi ambele categorii îndeplinesc sarcini identice prevăzute în fişa postului. Diferenţieri salariale au fost şi în regimul trecut mai ales în rîndul profesorilor din preuniversitar. Ele au depins de criteriul luat în calcul de autorităţile vremii. După 1990 odată cu schimbarea priorităţilor, în criteriile stabilite, au renăscut discriminările iar nemulţumirile nu au întîrziat să apară. În sănătate trecerea asistentelor cu studii liceale în categoria surorilor medicale a însemnat implicit şi trecerea într-o categorie de salarizare inferioară. La vremea aceea protestele sindicatelor au fost îndreptăţite şi au dat rezultate. Simultan cu echivalarea studiilor s-au reglementat şi drepturile salariale cuvenite. Eventualele nemulţumiri s-au redus la simple comentarii individuale. Protestele au ieşit din orice discuţie. Mai mult, nimeni nu s-a îndoit de profesionalismul personalului şcolit în instituţii de învăţămînt performante care au pus în primul plan calitatea, fără să fie mînate de alte interese. În principiu, completarea studiilor, bine motivată şi determinată, făcută în scopul perfecţionării individuale, trebuie privită ca o decizie pozitivă. Un plus de cunoştinţe teoretice şi practice dezvoltă noi competenţe, flexibilitate, adaptare şi inovaţie care însumate duc la creşterea eficienţei unei persoane la locul de muncă. Cum s-ar zice, în urma studiilor făcute trebuie să se vadă că la profesie oamenii au mai adăugat ceva în plus. Despre studii, realitatea zilelor noastre are altă părere. Scopul celor care ulterior şi-au completat şcolile a fost deturnat în sensul rotunjirii propriilor venituri, fără să adauge nimic la profesie. Aşa s-a născut principiul „bani contra diplome” obţinute facil cu eforturi intelectuale minime. Diplome care au adus oportuniştilor salarii majorate, discriminatorii şi au provocat nemulţumiri în rîndul unei majorităţi mai puţin inspirată la momentul potrivit. De vină sînt facultăţile de stat şi particulare interesate de afaceri şi profit nu de calitatea pregătirii absolvenţilor. Învăţămîntul la distanţă şi de scurtă durată a şters orice urmă a calităţii din sistemul universitar. O mulţime de asistente, educatoare, învăţătoare şi profesori II (absolvenţi ai fostelor IP3-uri) au devenit peste noapte personal licenţiat cu studii universitare. O formă de discriminare salarială sînt şi doctoratele la mare căutare în preuniversitar. În şcoli a crescut numărul învăţătoarelor licenţiate în psihopedagogie şcolară. Ele au salarii ca profesorii deşi la clasă fac munca unei învăţătoare obişnuite cu studii pedagogice de specialitate. Este greu de înţeles cum poate deveni o asistentă mai performantă prin studii făcute la distanţă sau de scurtă durată. La fenomenul discriminării părtaşe se fac şi guvernările care cu multă uşurinţă au cedat presiunilor făcute de sindicate. În educaţie este inadmisibil să pui semnul egalităţii între diploma dobîndită prin eforturi şi muncă asiduă şi una obţinută prin mijloace imorale la tîrgul de diplome organizat de instituţii care valorează două parale. La ora actuală, sănătatea se confruntă cu discriminări salariale greu de soluţionat. Mii de asistente revendică salarii egale cu ale colegilor cu studii superioare. Ţinînd cont că „licenţiatele” nu fac nimic în plus şi de principiul la „muncă egală salarii pe măsură” nemulţumiţii par să aibă dreptate. În contextul respectiv, de vină este actualul guvern care în majorarea salariilor a luat în calcul şi studiile absolvite. O discriminare făcută cu bună ştiinţă a dat apă la moara sindicatelor pregătite să se războiască cu guvernul. După părerea mea, instituţiile care le-au dat diplome ar fi bine să le dea şi salarii majorate. În sistemul bugetar în lipsa altor criterii de salarizare nivelul studiilor pare a fi singurul în măsură să elimine discriminările. Două condiţii sînt esenţiale: studiile să fie de calitate şi corelate cu cerinţele impuse de o carieră profesională. Înainte de a se apuca de studii de înaltă ţinută, o persoană trebuie să ştie dacă va practica o profesie conform cerinţelor impuse de studiile absolvite. Înainte de a se gîndi să facă comparaţii cu alte sectoare bugetare, sănătatea şi educaţia au obligaţia să-şi rezolve problemele de salarizare din propria ogradă.
Prof. Vasile ILUŢ
