Alegerile parlamentare au estompat evenimentele din decembrie 1989 care au dus la schimbarea regimului politic. După definiţia specialiştilor asta se face prin Revoluţie. Ca unul care a trăit spectacolul străzii la Baia Mare am fost preocupat să cunosc cîte ceva din culisele loviturii de stat, cum spun unii. După aproape trei decenii foarte puţine realităţi au fost scoase la lumină. Mi-am apropiat cîţiva istorici care s-au aplecat cu sinceritate asupra momentelor care au precedat acel decembrie românesc. Le am aproape cercetările făcute de Alex Stoenescu ori Aurel I. Rogojan. Ultimul mi-a fost dat să-l întîlnesc la cîteva lansări de carte chiar la Baia Mare. Este autorul unor cărţi bine documentate, credibile, cu vocaţia desluşirii. În acest text mă voi rezema pe cîteva idei ale generalului. Liderul Gorbaciov s-a prezentat la Malta cu un dinte împotriva României unde Ceauşescu continua să-i sfideze pe toţi. Şi din Est şi din Vest. După 12 zile de la Malta, detonatorul prevăzut de KGB, pentru perestroika românească avea trei fitile. Cele de la Iaşi şi Cluj nu s-au aprins. La Timişoara, cu concursul mai multor servicii secrete – cu implicarea agresivă a Ungariei şi Iugoslaviei – plus fenomenul Tokes, fitilul s-a aprins. Cu trei luni înainte pe teritoriul României era dispus un amplu dispozitiv clandestin al forţelor militare speciale de insurgenţă. Afluxul celor circa 70.000 de turişti sovietici era o acoperire ideală. Generalul ne spune că totul a fost anticipat, din 1968, pînă în cel mai mic detaliu: ascunzători cu arme şi muniţii, spitale de campanie, echipe medicale, gazde conspirative, căsuţe poştale, curieri. A fost şi un plan sovieto-ungaro-iugoslav al reformării României asumat şi de puterile occidentale, cunoscut şi la Vatican, a fost amînat. Planul se referea la unirea celor două Moldove, a Banatului sîrbesc cu Banatul românesc, a Maramureşului interior cu Maramureşul exterior trasarea statutului noilor entităţi, dar şi al Dobrogei, toate acestea făcînd să pară cît mai firească şi desprinderea Transilvaniei, în care scop Armata de Vest a Ungariei fusese dislocată la frontiera cu România, scrie generalul Rogojan. Planul descris mai sus a fost dejucat de doi generali români. În ordinea deciziilor şi actelor lor de comandă este vorba de generalul-colonel Iulian Vlad şi generalul-maior Ştefan Guşă. Primul general a oprit declanşarea unui război fratricid între Armată şi Securitate, cel de-al doilea general s-a opus cu fermitate ofertelor armatelor ungare şi sovietice de a intra pe teritoriul României. Ne aducem aminte că războiul informaţional crease starea de derută. Asupra generalului Vlad au fost vreo opt tentative de atentat. În noaptea de 22/23 decembrie cei doi generali erau în punctul de comandă al Armatei. Au fost informaţi că vieţile lor sînt în pericol. Au cerut o gardă militară comandată de un ofiţer de încredere. Generalul Guşă a fost înlocuit fiind aduşi (reactivaţi) generalii ruşilor în frunte cu Nicolae Militaru. Generalul Vlad a fost arestat sub ochii ambasadorului sovietic. A executat patru ani de închisoare. Generalul Rogojan crede că nimic nu a fost neplanificat în anul 1989. Nu uităm că în prima zi a lunii decembrie din acel an de răscruce Gorbaciov a avut o lungă convorbire cu Papa Ioan Paul al II-lea, durata audienţei fiind apreciată ca extraordinară. Cu cîteva luni înainte Bush a avut o audienţă la Papă. Toate aceste culise nu exclud revolta populară. În România ea a reuşit din păcate cu foarte multe victime. În teoria loviturii de stat formele de realizare sînt revoluţii, puciul militar şi revolta populară. Păcat de morţii acelui decembrie care au crezut într-o altă lume. Cine a tras în voi, atunci în 22? Răspunsuri palide, confuze, Acum, în Ajun de Crăciun, spun una şi bună: Doamne, apără şi păzeşte România! Că prea este agitată lumea în jurul nostru. Şi să nu uităm de acel decembrie însîngerat. Şi care a fost preţul libertăţii.
