„RIVULUS DOMINARUM”: un dar ceresc

Despre apariţia în drumul cititorilor de ieri, de azi şi dintotdeauna a acestei cărţi minunate s-a scris deja, ceea ce nu mă împiedică să notez eu însumi câteva gânduri, provocate de ivirea sa în biblioteca noastră de familie.
Am participat la lansarea  lucrării ”RIVULUS DOMINARUM. Baia Mare, şapte secole de istorie”, găzduită, cum era de aşteptat, de templul de carte care este Biblioteca judeţeană ”Petre Dulfu”, martor statornic a tot ce înseamnă eveniment editorial în contemporaneitate. Parte din cititorii mei se vor fi împărtăşit din lumina acestei candele revărsate asupră-ne, graţie unei iniţiative de toată lauda, cumu­lând talentul, priceperea şi efortul unui grup de meşteşugari renumiţi în susţinerea actului cultural de înălţime incontestabilă. De câte ori voi avea prilejul să vorbesc despre această carte -album, tipărită în trei limbi, am să port de grijă să pronunţ  la începutul  listei merituoşilor săi realizatori numele personalităţii care îi patronează, cu autoritate şi remarcabilă discreţie, existenţa şi rezistenţa la timp: doamna Liliana Blasko, suflet ales, exemplară prezenţă prin discreţie în viaţa comunităţii.
Pentru noi maramureşenii şi, îndrăznesc să spun, nu numai pentru noi, albumul pornit spre cititor în anul 2016, continuând o practică devenită tradiţie, cumulează în egală măsură virtuţi de abecedar, de carte de citire deschisă celor aflaţi la început de drum în cunoaşterea unui subiect de cel mai mare interes. Bine, îmi puteţi replica, dar noi nu acum aflăm despre ce e Baia Mare şi ce s-a tot întâmplat cu cei născuţi şi crescuţi pe acest petic de pământ românesc, legat de nume precum Dragoş mândru ca un soare. Vă cred, de bună seamă, dar daţi-mi voie să vă spun că prin calităţile multiple pe care le dovedeşte, cartea de faţă întrece orice aşteptare, aşa încât oricât de multe avem deja în minte şi inimă, ne convingem cu fiecare pagină cât de multe ne-au scăpat ori n-au ajuns la noi. Termenul de Abecedar este ales cu intenţie, cunoscând că de la începutul începuturilor, prima carte pusă pe banca noastră în clasa I-a fost încredinţată unor oameni foarte pricepuţi  în a ajuta pe învăţăcel să nu piardă nimic din bucuria procurată de căldura fiecărei litere din alfabet, de zumzetul silabelor tot mai ademenitoare prin complicaţiile de pronunţie, din spectacolul parcurgerii cuvintelor îmbinate în propoziţii şi fraze. Asta face cu noi „Rivulus dominarum”: ne ţine de nasturele de la haină pentru a fi sigură că nu ne vom depărta spre alte atracţii înainte de a fi preluat în toată savoarea nectarul adus aproape de meşterii atât de ştiutori a ne  îmbogăţi trăirile prin pofta de a afla totul despre noi.
O, Doamne, şi ce multe sunt aceste informaţii, conţinute în succintele informaţii despre oraşul nostru plantat prin hazard la capăt de lume, prin imaginile provocatoare şi lămuritoare, prin măiestria unui efort condus magistral cu rostul de a nu scăpa nimic din ce compune, prin asocierea noastră, încadrarea noastră în scurgerea secolelor şi mileniilor cărora  aparţinem. Noi, ca şi România din care facem parte, noi ca şi Europa ce ne revendică, noi ca şi Omenirea  care ne circumscrie.
Viziunea autorilor este una de ordin enciclopedic şi îndrăznesc să cred că încredinţată spre realizare unor firme răsunătoare-gen Oxford, Cambridge, Larousse – acestea nu ne-ar fi putut prezenta altceva decât au reuşit realizatorii – bijutieri ai ediţiei de faţă. Putem invita pe oricine să se apropie de noi, cunoscându-ne prin paginile volumului de artă „Rivulus Dominarum”.
Vor afla astfel cine suntem cu adevărat, de unde venim, încotro mergem. Şoaptele istoriei, cu bune şi cu rele, ni se înfăţişează în adevărata lumină. Ne reamintesc cronicile despre oamenii aflaţi sub vremi. Despre bogăţiile locului, încapsulate în lada de zestre a Maramureşului, ori dobândite prin truda celor predestinaţi a trăi sub poala Gutâiului şi Pietrosului, pe Valea Marei şi Izei, în Ţara Lăpuşului ori  în Ţara Chioarului. Albumul reprezintă o generoasă vitrină a înfăţişării aşezării noastre de suflet. Baia Mare a crescut în adierea fertilă a unor îndeletniciri alese. Mineritul are străvechi rezonanţe, venind de departe cu îndemnurile, cu siguranţă de viaţă pentru unii, cu zile şi nopţi trăite pătimaş şi speranţă în traiul de mâine. Facerea de monedă în Maramureş reprezintă un blazon elevat. Meşteşuguri erau multe şi au făcut atâta  bine în desfăşurarea lor, umăr la umăr, precum în „Tropotita” maestrului Vida Gheza. Ni se dezvăluie în pagini lămuritoare viaţa atât de bogată şi diversă a bisericii de Maramureş. Ni se umezesc ochii la paşii urbanismului de ieri şi azi. Baia Mare are însemne de urbe culturală şi merită a-i descifra semnele de punctuaţie.
Mă simt îndemnat a rosti, ţinând în mână volumul ”Baia Mare, şapte secole de istorie”, cuvintele ades repetate ale Poetului: „Carte frumoasă, cinste cui te-a scris”! Nu avem decât a parcurge caseta tehnică a albumului şi vom şti la ce adrese să batem la uşă, pentru a rosti felicitări, însoţite de binemeritate şi cordiale mulţumiri. Vom descinde în primul rând, fireşte, la Casa „publisher-ului” din capul coloanei, doamna Liliana Blasko, generator şi susţinător prin timp a acestui generos şi tulburător proiect.
Nicolae BUD