„Ion Petrovai face parte din familia de poeţi solemni, imnici, de felul lui Ioan Alexandru […] nu este doar un „tradiţionalist”, cum s-a spus, varietatea prozodică, acoperind pe spaţii ample … verslibrismul în alternanţă cu versul clasic.” (Theodor Codreanu, Ultimul descălecător, prefaţă la volumul Balade cosmice, Editura Princeps Multimedia, Iaşi, 2015). Ion Petrovai este fondatorul Cenaclului de Cultură şi Artă „Mihai Eminescu” din comuna Petrova. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj.
Cărări aeriene
Cu părul pieptănat de vânturi
şi braţele încinse de iubire –
asemenea fetelor –
strigate prelung către cer
vorbele pământului
devin înalte.
Născute-n zodii bune
cuvintele
poartă pe umeri lumini
ridică cetăţi
ce stau de strajă
vremii
pe drumul dintre cer şi pământ.
Viziune
Privesc prin cupe
şi văd
o lume galbenă
din care muşcă
gerurile.
Zădărnicie-i tot
când gândul izbeşte
cuvintele de gratii
fiindcă
în sunetul jertfei lui A
se sparg
pahare de cristal.
Pârguire
Vrând să inunde arşiţele
apa
s-a uscat în ulcioare.
Verde-i, Doamne, clipa
când buzele noastre
ating
răcorile.
Ulciorule
asemeni ţie
vreau să mă vărs
în poeme
până-n clipa golirii.
Mă voi întoarce apoi
în cuvinte
odată cu pasărea
ş-o să m-aştern
pe alburi
ca sângele verde
în plopi.
Trandafir
Trandafirule, sânge închegat
de arome-n desfrâu
nu-ţi dăruiesc nimic
nu-ţi fur vraja
dar
aş vrea să te ştiu
cum mă cunosc pe mine
necunoscutul.




























