Dacă urmărim opera acestui mare rapsod al lemnului ne convingem de apropierea artistului de oamenii simpli, mai ales de ţărani. Când îl apuca dorul de a ieşi în lumea satului, mă învoia de la serviciu şi o porneam cu maşina la drum. Ştia că eu sunt acela prin care el putea să ajungă la meşteri, rapsozi, oameni din popor talentaţi.
O dată am ajuns la Borşa şi am tras la un rapsod, care ne-a primit bucuros, dar ne-a spus, cu părere de rău, că are carul pregătit de mers în pădure, după lemne de brad de casă. I-am făcut propunerea să ne ia şi pe noi. Ne-a spus că, atunci când se întoarce acasă, urcă pe lemne, în căruţă, dar pe noi nu ne poate lăsa să ne urcăm deasupra lor, că dacă se îmburdă căruţa cumva, ce se face el cu noi. I-am propus să tocmească o căruţă cu care să mergem noi, însoţindu-l la drum. Şi ce frumos ne-am dus, stând pe saci de urzică plini cu fân. Şi ce frumos drum am avut, cum numai în poveşti citeam. Am străbătut un adevărat „picior de plai şi gură de rai”. Mergeam ca nişte nănaşi mari, cum zicea maestrul.
Când am ajuns în pădure mare surpriză. La poale toţi brazii, ce urmau a fi tăiaţi, erau împodobiţi cu struţuri vegetale iar o babă, care era mama gospodarului, declama o poezie ca un descântec, prin care îşi lua rămas bun de la brazii ce urmau să fie tăiaţi. Îmi mai aduc aminte doar câteva versuri: „Brazâlor, brăduţâlor, / Vă rugăm a ne ierta, / Că noi pă voi v-om tăia / Şi din tăţi casă ne-om fa(ce). /…”
Maestrul intervine şi mă întreabă: „-E ca un fel de ritual, domnule profesor?”, iar eu i-am răspuns: „ – Da, e un ritual, care trebuie să fie foarte vechi şi unic că nu l-am mai întâlnit în alte sate”. Stând de vorbă cu femeia ne-a sugerat că ritualul marchează legătura strânsă dintre omul din popor şi mediul înconjurător. Şi am comentat cu maestrul Vida Gheza pe larg, apoi, importanţa pe care o are pădurea pentru omul din popor, ea asigurându-i căldură, hrană, slujindu-i şi ca sursă de câştig şi, pe deasupra, le-a furnizat materia primă meşterilor înzestraţi cu har artistic, fie ei dulgheri, sculptori în lemn, drăniţari, dogari etc. Noi cei din nord suntem ai lemnului. A intervenit maestrul care a descoperit în acest ritual o grijă deosebită a omului din popor faţă de pădure, care ar trebui să se taie foarte raţional.
Pamfil Bilţiu
