Ne plac poveştile frumoase şi cu final fericit, încă de când eram copii. Chiar dacă ne considerăm maturi, tot mai apelăm la ele, într-un fel sau altul. Filmul e una din variantele cu care evadăm din realitatea dură şi ne implicăm emotiv în tot felul de aventuri. Ne bucurăm alături de personaje, ne întristăm cu ele şi simţim o diversitate de alte emoţii în desfăşurarea acţiunii, de parcă ne-ar afecta direct şi personal. Ne trezim din poveste doar când vedem că s-a terminat totul cu bine, iar pe ecran se perindă distribuţia. Atunci, avem parte de un mic şoc care ne readuce în lumea noastră cea de toate zilele, mai dură şi rareori cu Happy End.
E bine să revenim complet la realitate şi să ne dăm seama că ea diferă mult de ceea ce se întâmplă pe ecran. Chiar dacă unele producţii sunt inspirate din fapte reale, adevărul e mult cosmetizat şi înflorit, pentru a da bine şi a atrage audienţa. Se spune adesea că viaţa bate filmul, însă această sintagmă se bazează pe excepţii rare şi înflorite tot din interesul de a şoca prin ştiri de excepţie. De fapt, filmul bate viaţa la orice capitol, şi mulţi dintre noi vor să-l copieze, preluând din comportamentul personajelor şi încercând să trăiască la fel ca ele. De cele mai multe ori, vor fi dezamăgiţi şi vor suferi.
Viaţa nu e ca-n filme, şi ne dă lecţii pe care nu le-am prevăzut. Fetele frumoase nu trec pe lângă tine cu încetinitorul, fluturându-şi pletele în vânt şi aşteptând să fie acostate cu vorbe romantice. Dacă treci cu maşina pe roşu, s-ar putea să nu scapi doar cu nişte claxoane stridente. În realitate, eroul care a fost rănit în misiune, nu cere cu ardoare să meargă înapoi în Irak sau Afganistan, din patriotism şi simţul datoriei. În viaţa de zi cu zi, tâlharul nu-ţi ţine un discurs atunci când are un pistol în mână, ci trage fără să te someze. Nu poţi să-l rogi pe regizor să reia scena, ci o trăieşti o singură dată, iar dacă te aştepţi să intervină vreun scenarist, ai putea să ai o mare dezamăgire.
Filmul ne scoate din viaţă pentru un timp, oferindu-ne iluzii minunate. E bine să ne destindem şi să învăţăm câte ceva din ele, dar să nu visăm prea mult. Viaţa are alte reguli şi, dacă nu de detaşăm suficient de poveştile frumoase, nu vom reuşi să ne-o trăim pe a noastră. Cu bune şi rele.
Petru Racolţa, Seini
