În 24 ianuarie am constatat că pentru liderii de frunte ai României Unirea Principatelor Unite a fost doar o întîmplare istorică, aproape uitată, nu o piatră de hotar pentru devenirea statului român modern. Pe care ei, astăzi, sînt puşi să îl conducă. Preşedintele României a plecat din ţară cu treburi pe la Strasbourg. Vezi Doamne a fost o vizită prinsă într-un calendar european riguros de la care nu poţi să te abaţi. Hai să-l credem că l-am văzut la televizor. L-a delegat pe consilierul prezidenţial Oprişor să citească acolo cîteva cuvinte ca un anunţ mortuar. Aşa se pretează la comemorări cuvîntul nepotrivit al preşedintelui pentru sărbătoarea Unirii. Şi acele fragile cuvinte au fost huiduite. Care nu mi se pare potrivit cînd cinsteşti o naştere de ţară. În schimb Iohannis a spus cîteva cuvinte patriotice la Muzeul Cotroceni: „Eu îmi doresc o naţiune puternică. Eu îmi doresc o naţiune de oameni mîndri şi liberi. Românii sînt mîndri şi liberi şi îmi doresc o naţiune de politicieni integri, îmi doresc o naţiune condusă de politicieni competenţi”. Sună ca buciumul la munte, vorbesc unui confrate. Dulcele tîrg al Ieşilor nu a fost onorat nici de domnul Dragnea, omul puterii trecătoare. A pus în faţă supărarea pe primarul Iaşului, care l-a contrazis, şi a lăsat în uitare Unirea Principatelor. Dacă nu s-a arătat Dragnea nici Tăriceanu nu s-a ostenit. În timpul liber poţi să priveşti ţara cu ochii închişi. Dar nici Turcan nu şi-a dus liberalii în capitala Moldovei. Doi miniştri am văzut acolo: al apărării şi al culturii. Toată plaja politică este scufundată în problema unor costisitoare referendumuri. Ţara asta, cred, are şi alte priorităţi. De ce cred că era nevoie de liderii României la Iaşi? Deoarece ne apropiem de Centenarul Marii Uniri, dintr-un sincer sentiment patriotic şi nu în ultimul rînd să se vadă de la Chişinău că noi cinstim Unirea. Nu o comemorăm. Asta o face Dodon peste Prut. Nota patru, cum ar fi zis un fost coleg şi prieten. Eu am scris să se audă. Lupta între palate este o mare pacoste pentru ţară. În schimb pentru cei mari Unirea Principatelor, ca o pasăre care zboară foarte sus. Care pare nevăzută. Regret că nu ne apărăm şi cu sentimentele. Mă bucur că în Maramureş a fost bine.
