Sînt buni şi politicienii corupţi la ceva! După ce au ajuns în arestul poliţiei şi în celula de penitenciar, au constatat că cei 27.437 de deţinuţi din România, cifră valabilă ieri, au condiţii de detenţie rele, aşa că după eliberare s-au plîns în faţa opiniei publice, au făcut declaraţii îngroşate negativ, au scris cărţi tip jurnal de închisoare. Calitatea acestor mărturii lasă de dorit, în închisorile de azi condiţiile nu sînt inumane. În situaţia ideală, fiecare deţinut ar trebui să aibă celula sa, cu grup social separat, dar acest standard nu poate fi atins nici în Occident. 50% dintre cetăţenii României încă nu au apă curentă şi canalizare în gospodărie!
Soluţia ar fi să apară închisorile private, cu regim de hotel, pentru deţinuţii foarte pretenţioşi. Din cîte ştim noi, cel puţin la Penitenciarul Baia Mare (de fapt, din Baia Sprie, str. Forestierului), unde am fost în documentare jurnalistică de două ori, condiţiile de detenţie nu sînt strigătoare la cer (seamănă cu cele din armată). Ministrul Justiţiei şi liderii politici ar trebui să viziteze penitenciarele, neanunţaţi, şi să intre în toate celulele, pentru a se convinge. Nici un deţinut nu ar recunoaşte că sînt condiţii acceptabile în detenţie şi nici un agent de penitenciar nu ar declara că salariul său este mare. Bănuim că problema importantă este supraaglomerarea, însă nu ne vine să credem că dorm cîte doi deţinuţi într-un pat (ar trebui să reclame situaţia imediat!) şi nici că vreun comandant de penitenciar îşi permite să supraaglomereze camerele de deţinere peste limita admisă în ce priveşte suprafaţa pe deţinut (4 metri pătraţi) şi volumul minim de aer (9 metri cubi). Aceste reguli trebuie să fie sfinte!
Să nu uităm de unde am plecat în acest domeniu. În perioada 1956-1959, cei 1.000 de deţinuţi din judeţul Maramureş au fost aduşi de la Penitenciarul din Satu Mare şi cazaţi în 20 de barăci, pe Valea Borcutului. Colonia s-a mutat în 1960 pe actualul amplasament, loc ce poate fi extins cu noi construcţii, pe păşunea comunală de alături, sau clădirile actuale să fie mansardate cu forţă de muncă deţinută, recompensată prin zile libere. Nu-i uităm pe deţinuţii celebri din Sighetu Marmaţiei, primeau mîncare puţină, şi-o pregăteau ei înşişi. Din relatarea lui Ioan Tarcisiu Raţa din Ardusat, care a stat la Sighet în aceeaşi celulă cu Iuliu Maniu, ştim că la bucătărie lucrau cu rîndul episcopi şi miniştri, învîrteau în mămăligă… Coloniile de muncă de la Baia Sprie, Cavnic şi Nistru au fost descrise de Ion Ioanid în „Închisoarea noastră cea de toate zilele”. Nu era apă rece curentă, apă caldă, instalaţie electrică… Astăzi, condiţiile din penitenciar sînt cu mult mai bune şi ar putea fi peste tot în ţară la fel, dacă Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi-ar respecta numele.
O analiză fie şi superficială a situaţiei din penitenciare ne arată că 80% din cheltuieli se fac pentru plata personalului. Sistemul de supraveghere video ar trebui să suplinească o bună parte din munca agenţilor de penitenciar. Pentru o mie de deţinuţi, sînt plătiţi cu salariu 400 de agenţi de penitenciar, ceea ce ni se pare prea mult. Perfecţionînd sistemul, ar rămîne bani pentru noi clădiri şi pentru saltele şi perne care să nu miroasă a sudoare, urină şi alte lichide corporale… Pentru o porţie de mîncare a unui deţinut, se cheltuie 3 lei (cifră luată din raportul anual al penitenciarelor), explicaţia fiind aceea că masa este completată cu produse agricole din gospodăria proprie a penitenciarului (mai ales legume, căci microfermele zootehnice au fost închise, nu respectau condiţiile de biosecuritate şi nu au mai primit autorizaţie veterinară). Ideea muncii pe zile de libertate trebuie extinsă, cine munceşte primeşte nu bani (1.000 de lei pe lună), ci zile de libertate. Metodele de a perfecţiona sistemul penitenciar să fie extinse de la eliberarea condiţionată (frecventă), la recompense în zile de ieşire din penitenciar. Iar deţinuţii cu boli psihice (40% din total, credem noi) ar trebui să fie trataţi în spitale de psihiatrie. Acum, îi terorizează zi şi noapte pe deţinuţii sănătoşi, cu şanse de reabilitare şi reinserţie socială, iară aceştia înnebunesc acolo cu nebunii!
