Aripa dreaptă a clădirii Serviciului Român de Informaţii este plină de ofiţeri tineri, ţinuţi la ordin cu salarii mici, iar aripa stîngă a sediului a fost părăsită şi pe acolo umblă nestingherite fantomele din cimitirul Securităţii. SRI trebuie să uite de metodele comunisto-securiste şi să-şi schimbe nu doar sigla, numele şi oamenii, ci şi metodele. Sperăm că Parlamentul va pune piciorul în prag, îi va demite pe cei compromişi şi va instaura controlul parlamentar, inclusiv financiar, asupra activităţii şi cheltuielilor făcute de SRI.
Urmaşii Securităţii se află de o lună în centrul atenţiei publice, după ce „o persoană care avea informaţii de interes pentru securitatea naţională (?)” (Sebastian Ghiţă, deputat, membru în Comisia parlamentară de control a SRI, om de afaceri cîştigător al licitaţiilor organizate de SRI, cercetat acum ca infractor) s-a dovedit a fi fost ani la rînd prieten de pahar cu adjunctul SRI, cu fostul şef al SRI, cu fostul viceprim-ministru şi cu şefa DNA, pînă acolo încît îşi făceau şi vacanţele împreună, în străinătate. Şefa DNA neagă că ar fi implicată în această ciorbă infracţională, dar oare ce căuta la chefurile interne ale SRI-ului şi la casele de vacanţă ale unor persoane îmbogăţite peste noapte? Nu este clar dacă actualul şef al SRI ştia de aceste întîlniri şi petreceri bahice din casele conspirative. Etica profesională şi bunul-simţ ar trebui să fi impiedicat relaţiile personale cu şefii instituţiilor pe care le controlezi, sau care te controlează. Este o naivitate şi lipsă de experienţă de viaţă să te înhăitezi cu fanfaroni şi escroci, dar miza credem că a fost mai mare – exprimată în bani! Nu ar fi exclus ca Ghiţă Sebastian să îi fi mituit pe puternicii zilei. Pentru că au avut această lipsă de precauţie şi au dat dovadă de minte slabă, cei implicaţi în afacerea Ghiţă ar trebui eliberaţi din funcţiile de conducere. Preşedintele ţării n-ar avea voie să ascundă adevărul, vrem să ştim tot ce s-a întîmplat în scandalul SRI-Ghiţă, la leu. Şeful statului nu va avea zile bune dacă va ascunde ce s-a întîmplat. Nici pisica securităţii naţionale nu cade în picioare, de vreme ce şefii SRI îşi făceau de cap pe banii contribuabililor!
SRI are angajaţi tineri, aleşi pe sprînceană, însă salariile lor nu sînt pe măsura riscurilor la care se supun. Nu vom şti niciodată ce fac agenţii acoperiţi, dar să nu fim naivi, SRI nu are nevoie de agenţi acoperiţi, deoarece primeşte prea multe informaţii despre ce se întîmplă, nu are capacitatea să le verifice pe toate. Pentru a-l captura pe Sebastian Ghiţă, ar fi suficient ca statul român să pună un premiu de un milion de euro pe capul lui!
Directorul SRI, Eduard Hellvig, şi el cu litere dublate în nume, n-a putut convinge Comisia de control parlamentar, chiar dacă la audierea de şapte ore a prezentat genţi întregi de documente. Să fie declasificate şi publicate în presă! Adevărul ne va durea, dar ne va vindeca. Adevărul destabilizează doar minciuna. Oamenii curaţi să fie separaţi de cei corupţi moral şi material. România nu va fi dezarmată prin aflarea adevărului, cum susţine Hellvig. Comisia de control asupra SRI poate urma două căi: să acopere totul, cum a făcut Iohannis (alt nume cu dublare de litere), sau să ne trezească la realitate.
Oare ce zic ofiţerii tineri din SRI, cei care cară greul operaţiunilor, îşi duc viaţa într-o continuă conspirativitate, zi şi noapte sub ordin, supuşi unor reguli de comportament strict (unii dintre ei îşi riscă viaţa în misiunile de culegere de informaţii, filaje, montarea de aparatură pentru înregistrări ambientale), despre şefii lor?! Dacă ar fi făcut unul dintre ei aşa ceva, ar fi fost judecat pentru atentat la siguranţa naţională!
Parlamentul şi chiar şi preşedintele au datoria să controleze amănunţit SRI-ul, precum în democraţiile europene.
