Turcia este o ţară complicată. Cum sunt şi alte ţări rămase după ruinarea imperiilor. Dominaţia celor şase secole asupra zonei mediteraneene a lăsat urme în mintea unor lideri turci. Noroc cu Mustafa Kemal Atatürk care a transformat un imperiu decadent, atacat de aproape toţi vecinii săi şi aliaţii acestora, într-o ţară modernă. A început industrializarea ţării, a trezit entuziasm şi ambiţie unei populaţii cu o rată a analfabetismului de 92 la sută. Schimbările culturale şi religioase iniţiate de Părintele turcilor sunt impresionant de vaste, a schimbat până şi alfabetul, ceva ce nu îndrăznise nici Petru cel Mare în timpul reformelor din Rusia. Zadarnic ori nu, credea Atatürk că “într-o zi trupul meu muritor se va transforma în praf , dar Republica Turcă va sta pentru totdeauna”. Viziunea lui a fost de a reforma ruinele fostului Imperiu Otoman care a îmbrăţişat democraţia şi ştiinţa alături de religie. În mare parte a reuşit. Lumea se întreabă: ce vrea actualul preşedinte Erdogan? Se spune că vrea să şteargă Turcia lui Atatürk. Deşi alături de imaginile Părintelui turcilor sunt şi cele ale lui Erdogan. La mitinguri, actualul preşedinte face aluzii la ideile întemeietorului Turciei moderne. Şi-ar dori să fie, sub conducerea sa, un nou capitol din Istoria Turciei. Dar altfel. Într-un discurs, citând un poet turc, Erdogan îşi arată direcţia politicii sale: “Minaretele sunt baionetele noastre, cupolele lor coifurile noastre, moscheile sunt cazărmile noastre, credincioşii sunt soldaţii noştri. Această armată divină îmi aşteaptă religia. Allah e mare. Allah e mare”. Cel de-al 12-lea preşedinte al Turciei, în ultima vreme a descoperit că noul său duşman extern este Europa. Deşi este membră NATO şi doreşte de câţiva ani să fie primită în Uniunea Europeană. În acest moment Turcia are cel mai bun aliat în Federaţia Rusă. Erdogan se zburleşte la Europa – mai ales la nemţi şi olandezi, cu expresii care te cutremură. Ce zice Erdogan: “Ruşine, UE! Jos cu aşa-zisele principii, valori şi Justiţie europeană. Nu există altă explicaţie decât că europenii au pornit din nou războiul crucii contra semilunii”. Deşi Turcia are o armată puternică, declaraţiile lui Erdogan nu sunt pricini de război. A învăţat de la aliatul său Putin care sunt avantajele unei campanii electorale globale. Aşa că, spun chiar observatorii de la Ankara, atacurile virulente la adresa Europei ar fi o perdea de fum care ascunde miza pe termen scurt: obţinerea votului diasporei turce pentru modificarea Constituţiei. Referendumul din aprilie e menit să şteargă din organigrama statului funcţia de premier, să acorde puteri sporite preşedintelui. De la emiterea de decrete şi declanşarea stării de urgenţă, până la numirea de miniştri şi chiar dizolvarea Parlamentului. De acum a anunţat: “Fie că se doreşte sau nu, limba otomană va fi învăţată şi predată în această ţară”. Limba otomană a fost desfiinţată printr-un decret al lui Atatürk, în 1928, Erdogan îndeamnă noua generaţie de turci să înveţe istoria şi civilizaţia turcă de pe pietre funerare. Revin la tensiunea actuală. O înfrângere la referendumul din aprilie va fi cu mari probleme pentru ambiţiile preşedintelui. Aşa că a aruncat în luptă arsenalul jignitor şi periculos pentru Europa. De la acuzaţii de nazism şi fascism – la adresa Germaniei şi Olandei, până la gesturi de suprarealism precum expulzarea vacilor olandeze. Şi totuşi, Turcia are un ac de cojocul Europei: denunţarea acordului pentru repatrierea imigranţilor, ceea ce ar deschide calea spre continent pentru sute de mii de năpăstuiţi ai vremii. Erdogan are nevoie de turcii din diasporă. Pentru noul sultan, miza este să facă din Turcia o putere regională. Mai mare decât este. Răsfoind presa pe această temă nu am aflat stări de conflict verbal între Turcia şi România. Dar să nu uităm că în situaţia în care s-ar rupe ferm legăturile Ankarei cu Uniunea Europeană imigranţii ar pătrunde în ţara noastră. Dintr-un calcul politic răzbunător, imigranţii ar fi lăsaţi să intre în Franţa şi Germania în ajunul alegerilor. Erdogan propune o Turcie otomană. Mai greu, zic eu de pe meleagurile noastre.
