Onoratului cler împreună slujitor, cuvioşilor călugări şi călugăriţe, persoanelor consacrate şi tuturor credincioşilor iubitori de Dumnezeu

0
242

Iubiţi fii sufleteşti,

Sărbătoarea Paştelui ne întâmpină din nou cu glasul atemporal al îngerului care vesteşte bucurie în toată lumea: Hristos a Înviat!
Doresc a mă asocia purtătorilor de veste bună, salutându-vă pe fiecare, împreună cu cei dragi ai dumneavoastră şi în solemnitatea sărbătorii de azi să vă transmit ceea ce şi eu am primit, după cuvintele sfântului apostol Pavel, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi, că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi (ICor.15,3-4). Bu­curia Învierii Domnului ne cuprinde pe toţi şi în mod firesc ne adună împreună în jurul altarelor pentru a răspunde cu seninătate şi convingere: Adevărat a Înviat!
Participăm astfel la biruinţa lui Isus asupra morţii şi mărturisim că Dumnezeul Cel Viu este Părintele nostru ceresc care ne trece din necunoaştere la cunoaştere, din înstrăinare şi păcat la regăsire şi har, din întuneric la lumină şi din moarte la viaţă. În noaptea sfântă cântăm: Paştele Domnului, Paştele! Că din moarte la viaţă şi de pe pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, pentru a vesti biruinţa Mântuitorului şi a proclama-o pe cea a naturii umane.
Viaţa omului este o trecere continuă dintr-o etapă în alta, dintr-o stare de mai puţin bine, la una mai deplină, asemeni trecerii nopţii spre ivirea zorilor şi a succesiunii anotimpurilor care fac natura să renască, înfrumuseţând-o cu mireasma vieţii din florile primăverii.
Isus a trecut şi El prin suferinţa crucii, după ce a gustat din plin pelinul trădării altora, a singurătăţii în faţa morţii, a batjocurii şi a nepăsării celor mulţi. În Vinerea Mare Biserica s-a oprit de la celebrarea euharistică îndreptându-şi îndeosebi privirea contemplativă înspre Crucea Domnului, ca apoi în slujba Prohodului să participe la îngroparea lui Isus împreună cu Iosif din Arimateea care luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat şi l-a pus într-un mormânt nou al său, pe care-l săpase în stâncă şi prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus (Mt.27,59-60).
Pe cruce, abandonat de toţi şi hulit de mai marii poporului, Isus strigă cu glas mare: Dumnezeul Meu, Dum­nezeul Meu, de ce M-ai părăsit? (Mc.15,34). În aceste cuvinte consemnate de Scriptură înţelegem suferinţa Domnului care a iubit aşa de mult lumea încât pe Fiul Său l-a dat morţii, luând astfel asupra Sa păcatele şi moartea noastră care în mod cert ne separau de El.
Pentru că Paştele, după cuvântul vechi aramaic înseamnă trecere, în amintirea eliberării poporului evreu din moartea iminentă care îi ameninţa, urmăriţi fiind de trupele egiptene în fuga lor prin Marea Roşie, aş dori ca în acest an cu ocazia acestui mare praznic să trecem şi noi, îndreptându-ne sufleteşte spre o realitate prezentă în casele şi societatea noastră. Să ne îndreptăm privirea asupra celor ce sunt în nevoi, suferinzi, bolnavi, abandonaţi şi singuri. Îndreptarea gândului şi a privirii înspre ei va da o măsură mai mare umanităţii noastre şi ne va ajuta să trecem mai uşor înspre o înţelegere mai profundă a speranţei Învierii. De aceea – ne spune sfântul apostol Pavel – nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru însă se înnoieşte din zi în zi. Căci necazul nostru de acum, uşor şi trecător, ne aduce nouă, mai presus de orice măsură, slavă veşnică covârşitoare, neprivind noi la cele ce se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veşnice (II Cor.4,16-18).
Avem mereu nevoie să facem un salt calitativ în viaţă şi căutările, precum şi activităţile noastre dovedesc acest fapt. La fel şi în credinţă, trecerea se face în paşi concreţi spre realităţi mai profunde cu o iubire dezinteresată. Pentru aceste persoane, Paştele este mai mult o săptămână a patimilor şi în umanitatea lor suferindă pâlpâie speranţa vieţii, care nu se stinge odată cu cea biologică. Biruinţa şi Învierea vin ca un răspuns al lui Dumnezeu pentru cel care tânjeşte după comuniunea Lui. Sufletul uman şi în special cel al creştinului nu se resemnează în faţa greutăţilor, a neputinţelor şi a morţii, pentru că poartă în el o dorinţă mai profundă, dorinţa unei zile care va veni. O zi pe care ei nu o cunosc şi nici nu îşi închipuie cum va fi, ci ştiu doar că ea îi aparţine lui Dumnezeu. În neputinţele de fiecare zi şi în zbuciumul naturii umane pentru supravieţuire este prezentă dorinţa vieţii, care se manifestă în persoane prin ochii şi privirea senină şi recunoscătoare pentru cei care îi însoţesc şi le sunt aproape cu fapta, vorba şi fiinţa. În suferinţele Sale, Isus s-a făcut aproape de orice formă a suferinţei umane şi strigătul de pe cruce este pentru noi o invocare a prezenţei Domnului, care să estompeze acel abis al vieţii omului care intră în moarte.
În noaptea sfântă a Învierii răsună un alt glas ce străpunge aşteptările noastre, anunţând biruinţa vieţii: căutaţi pe Isus Nazarineanul, Cel răstignit. A înviat! Nu este aici. Iată locul unde a fost pus (Mc. 16,6). Repetând acest anunţ astăzi, Biserica îl propune lumii ca mesaj de speranţă care ne priveşte pe fiecare.

Dragi credincioşi,

Sărbătoarea Învierii Domnului ne întâmpină în fiecare an cu invitaţia la încredere şi curaj: Nu vă temeţi! (Mt.28,5). Chiar dacă timpul prezent nu este lipsit de încercări şi provocări care în mod firesc ne îngrijorează, suntem chemaţi să privim dincolo de ele, pentru a vedea puterea iubitoare a lui Dumnezeu care poate învinge orice neajuns, putere potrivnică şi rău, atât de prezente în lume. Cu acestea avem mereu de a ne confruntat. Credinţa în Învierea Domnului nu ne trece în mod automat într-o altă lume, imaginară, perfectă, lipsită de orice provocare şi încercare, ci ne dă curajul să înfruntăm răul din lume şi din noi pentru a-l transforma în bine. Aşa a procedat Isus şi aşa a intuit sutaşul roman privindu-l pe cel Răstignit. În mod paradoxal, unul dintre cei însărcinaţi să-l conducă pe Isus la moarte, după ce îndeplineşte toate sarcinile sale, stând în faţa Crucii exclamă: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta! (Mt.27,54). Un străin, un păgân, un om oarecare, face un mare salt în cunoaştere şi credinţă. Trece din experienţa cotidiană, la o înţelegere mai profundă a realităţii, pentru că priveşte dincolo de aparenţe. Cum este oare posibil acest fapt? Cât de mult contează exemplul bun pe care l-am primit şi pe care îl oferim celor de lângă noi!
Cu siguranţă, sutaşul roman a văzut atitudinea lui Isus în toate momentele pătimirii Sale, începând cu judecata din curtea lui Pilat şi până la cele de pe Calea Crucii şi de pe Golgota. Chiar dacă nu a înţeles de la început pe Cine are în faţa sa, a înţeles totuşi progresiv, văzând modul în care Isus primeşte cu blândeţe şi seninătate toate acele judecăţi nedrepte, huliri, dispreţ, bătăi şi apoi moartea. Nu a mai văzut pe nimeni până atunci mergând spre moarte cu aşa seninătate şi maiestate, izvorâte desigur din iubirea Sa pentru Dumnezeu Tatăl şi pentru om. Libertatea interioară se naşte din adevăr şi din lumina care izvorăşte din acesta. Evanghelistul Matei consemnează ce s-a întâmplat la moartea lui Isus: catapeteasma templului s-a sfâşiat în două, de sus până jos şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat (Mt.27,51-52). Avem de-a face cu un eveniment cosmic, care implică întreaga creaţie ca într-o luptă crâncenă şi perpetuă între bine şi rău, între viaţă şi moarte. Sutaşul roman nu se opreşte doar la manifestările naturii şi la evenimentele exterioare, la exemplele rele ale celor mulţi, ci vede cum Isus moare, intuind dragostea nemăsurată a acestuia pentru toţi, începând de la persecutori şi tâlharul de alături şi până la toţi păcătoşii pământului. În faţa Crucii, privindu-l pe Isus vede o realitate mai profundă, intuieşte adevărul lui Dumnezeu şi iertarea Sa. Mărturisirea sutaşului este cea dintâi mărturisire de credinţă izvorâtă din sufletul unui om care vede în Isus un alt fel de a fi, îl vede pe Fiul lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu distruge răul distrugând păcătoşii, ci intră prin trupul Fiului Său în răul lumii, ca făptuire a omului, pentru a-l anihila şi transforma. Avem prezente chipurile multor oameni pe care i-am cunoscut şi suntem recunoscători persoanelor care se pun în slujba binelui şi a vieţii, învingând în ei înşişi egoismul, înclinaţia spre calomnie, invidia oarbă, dorinţa de câştig necinstit, mândria şi prezumţia ei, sau individualismul şi dezinteresul pentru binele comun. De fiecare dată în aceste victorii este prezent Paştele Domnului, ca trecere de la moarte la viaţă.

Iubiţi fii sufleteşti,

Nu există realitate pe care Cel Preaînalt să nu o poată transforma, dacă inima omului se lasă modelată de Cuvântul Său. Suntem în anul pastoral dedicat Sfintei Scripturi, pe care l-am intitulat La şcoala Cuvântului, pentru a ne aminti că viaţa creştinului este o ucenicie care învaţă mereu de la Maestru şi actualizează ceea ce a dobândit. Citind, meditând şi rugându-ne cu Sfânta Scriptură, nu doar vom putea participa mai bine la oficiile liturgice ale Bisericii, cunoscând textele sacre, ci de asemenea vom înţelege mai profund calea, sensul, savoarea şi bucuria credinţei.
Vom merge şi în acest an la Sighetu Marmaţiei unde suntem aşteptaţi cu drag de ierarhii de azi, dar mai ales de cei de „ieri” care îşi dorm acolo somnul de veci, întru aşteptarea Învierii de Apoi. Învăţăm de la ei, smeriţii ucenici ai Domnului, cum credinţa se actualizează în virtuţile care o însoţesc şi o manifestă: fidelitatea, răbdarea în încercări, demnitatea inviolabilă a conştiinţei care nu se frânge sub nici o forţă violentă şi jertfa de sine, în speranţa timpului ce va veni. Cuvântul evanghelic care ne aminteşte că bobul de grâu, când cade în pământ, de nu va muri, rămâne singur; iar dacă va muri, multă roadă aduce (Io.12,24), ne confirmă faptul de netăgăduit că sămânţa harului este prezentă în iubirea faţă de Dumnezeu şi de semeni şi trece prin jertfa de sine. Fără de ea nu putem spori binele din lume şi nici nu putem arăta şi a face cunoscute valorile pe care stăm. Acelaşi exemplu al seminţei care moare pentru a rodi este folosit de sfântul apostol Pavel, ca argument raţional pentru a descrie corintenilor adevărul Învierii: Dacă va zice cineva: cum învie morţii? şi cu ce trup au să vină? Nebun ce eşti! Tot ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit. Şi ceea ce semeni nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de alt­ceva din celelalte; Iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, fiecărei seminţe un trup (…). Sunt şi trupuri cereşti şi trupuri pământeşti; dar alta este slava celor cereşti şi alta a celor pământeşti.(…) Aşa este şi învierea morţilor: se seamănă trupul întru stricăciune, învie întru nestricăciune (…) Se seamănă trup firesc, învie trup duhovnicesc (ICor.15,35-44).
Gloria viitoare este prezentă în sămânţă, prin Învierea lui Isus, în viaţa noastră de fiecare zi şi se manifestă prin speranţa cu care umblăm prin lume. Realităţi mici pot să crească şi să devină mari, precum şi ideologii şi imperii mari care au devenit mici, sau au dispărut. De aceea, dragii mei, Paştele ne cheamă la a face un salt calitativ şi a privi realităţile pe care le trăim şi cu ochii credinţei. Să ne lăsăm conduşi de iubirea milostivă a lui Dumnezeu şi să proclamăm primatul bunăvoinţei şi al deschiderii spre viaţă, persoane şi valori, ca semne şi paşi pe drumul de speranţă pe care ne aflăm. Isus biruitorul morţii ne însoţeşte pe acest drum al vieţii şi ne deschide noi porţi şi etape ale istoriei, în măsura în care dorim să intrăm prin ele.
Cu aceste gânduri mă îndrept spre dumneavoastră toţi fiii Eparhiei noastre, asigurându-vă de preţuirea şi dorirea de tot binele şi în special îi însoţesc în rugăciune pe cei mai greu încercaţi, suferinzi, bolnavi şi singuri, dorindu-vă tuturor: Sărbători binecuvântate şi harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu voi cu toţi!

+Vasile
episcop de Maramureş
Dată în Baia Mare, din reşedinţa episcopală, la mărita Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Isus Hristos, Anul Domnului 2017, aprilie 16.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.