În combaterea agenţilor de dăunare din culturile agricole, o importanţă deosebită are evaluarea stării fitosanitare a culturilor, corelată cu condiţiile climatice existente, faza fenologică a plantelor şi biologia agenţilor de dăunare identificaţi. În faza a doua, se stabileşte schema de tratament şi momentul aplicării. Tratamentele foliare ale culturilor agricole au un rol însemnat în dezvoltarea plantelor, deoarece contaminarea acestora determină încetinirea proceselor metabolice ale plantei şi în cele din urma scăderea cantitativă şi calitativă a producţiei. Se recomandă efectuarea de tratamente preventive în scopul reducerii surselor de infecţie şi pentru evitarea pierderilor economice. În pomicultură, la speciile seminţoase (măr, păr), la această dată, se recomandă efectuarea tratamentelor pentru combaterea: focului bacterian (Erwinia amylovora), rapănului (Venturia inaequalis), făinării (Podosphaera leucotricha), moniliozei (Monilinia fructigena), gărgăriţei florilor de măr (Anthonomus pomorum), iar pentru speciile sîmburoase (prun, cireş, vişin, cais, piersic, nectarin) se recomandă tratament pentru combaterea: moniliozei (Monilinia laxa), deformării frunzelor (Taphrina deformans). Fluctuaţiile de temperatură, umiditatea relativă a aerului, roua, densitatea mărită a plantelor, fertilizarea excesivă cu azot, cultivarea de soiuri sensibile sînt factori care favorizează apariţia bolilor foliare în culturile de cereale păioase. Astfel, la grîu, orz, secară, triticale, se recomandă tratamente fitosanitare pentru combaterea fuzariozei, făinării, septoriozei, ruginilor şi dăunătorilor (afide, ploşniţa cerealelor-adulţi hibernanţi). La rapiţă, se vor efectua tratamente pentru combaterea dăunătorilor: gîndacul lucios (Meligethes aeneus), gărgăriţa tulpinilor (Ceuthorhynchus napi).
