În arhiva învăţătorului Pompei Hossu-Longin (1897-1962), fost învăţător în satul Tămăşeşti, comuna Ariniş, am descoperit un document inedit, intitulat „Cuvânt cătră Alegătorii români din cercul Cehului-Silvaniei”. Documentul este pe două pagini, format 27×20,5 cm, precedat de fotografia marelui om politic, fiind datat 17 februarie 1905.
Textul ilustrează abnegaţia lui George Pop de Băseşti ca apărător şi slujitor al intereselor neamului şi ţării. „Ca la biserică ne-am dus eri la Cehul-Silvaniei. Era vorba să ne folosim de cel mai de căpetenie drept constituţional: să ne alegem deputat, care în dieta ţării să spună durerile şi dorinţele noastre. Mie mi s’a dat cinstea să fiu candidatul vostru şi am mers, după cum ştiţi, vesel şi mândru în fruntea voastră, deoarece îmi ridea sufletul când v’am văzut că a-ţi înţeles glasul vremii şi mai toţi, în frunte cu preoţii şi cărturarii voştri, v’aţi înşiruit să mergeţi a vă îndeplini cea mai înaltă datorinţă naţională: să alegeţi un deputat român.”
Documentul redă în cuvinte plastice tragedia ce a avut loc cu ocazia prezentării la Cehu-Silvaniei a delegaţiei condusă de George Pop de Băseşti pentru alegerea unui deputat român în dieta ţării. Mai întâi ni se precizează că peste 30 de participanţi din delegaţie „am fost roşiţi de sânge, ba unii în urma ranelor primite au ajuns chiar în gura morţii”. Însuşi George Pop de Băseşti a fost rănit. „Cel dintâiu cărui i s’a spart capul cu un par sunt eu, om în vârstă de 70 ani şi care de 50 de ani trăesc slugind comitatul nostru, interesele neamului şi patria comună”. Din document, reiese perseverenţa de luptător neînfricat a lui George Pop de Băseşti. „Şi cu toate aste, am rămas pe câmpul de luptă în mijlocul haitelor sălbatice, voind să ducem lupta până la sfârşit.”
În cele din urmă, văzând atitudinea baronului Diószeghy, preşedintele alegerilor, ce „pare a se bucura de cele petrecute şi n’a luat nicio măsură ca viaţa poporului să fie asigurată şi după ce acelaş president i-au ţinut ca arestaţi, de alaltăeri-seara şi până eri dimineaţa la orele 9, şi n’a lăsat ca bărbaţii noştri de încredere să vină în atingere cu poporul”, văzând că o parte însemnată de alegători au fost luaţi la bătaie, sub ochii îngăduitori ai jandarmeriei şi miliţiei, care n-au luat nicio măsură, George Pop de Băseşti împreună cu delegaţii s-au văzut nevoiţi să plece, pentru a-şi cruţa vieţile.
În finalul documentului, George Pop de Băseşti îşi exprimă dorinţa de a sesiza ministerul, pe „Majestatea Sa Împăratul şi rege, arătând toate fărădelegile săvârşite în potriva noastră”. Se aminteşte că s-a înţeles cu deputaţii români dr. T. Mihali şi Russu-Şirianu, martori oculari la eveniment, să facă cunoscute cele întâmplate în dietă şi să ceară de acolo pedepsirea celor vinovaţi.
Finalul documentului ni-l dezvăluie pe omul politic model, cu dragoste de neam, care n-a precupeţit nimic în lupta aprigă dusă pentru drepturile românilor din Transilvania, într-o perioadă foarte dificilă, sub dominaţia austro-ungară. „Fiţi pe pace că noi, conducătorii voştri, nu vom cunoaşte odihnă nici astâmpăr până ce nu vom duce sfânta noastră causă la biruinţă. Dumnezeu să ne ajute!”
Pamfil BILŢIU
