BANI, AFACERI, INFLUENŢE… Despre cum ajunge românul falit

0
1591

Românii care au datorii şi nu le pot plăti au posibilitatea să-şi declare falimentul personal. Ei vor beneficia de o procedură administrativă în faţa unei Comisii de insolvenţă, unde îşi vor face un ”plan de redresare financiară”, care înseamnă un grafic de eşalonare a datoriilor pe cinci ani. Dacă nu pot să-şi revină şi să plătească obligaţiile, atunci vor ajunge la procedura de ”lichidare” în faţa instanţelor judecătoreşti.

Aceste prevederi sunt trecute în actul normativ emanat de aleşii neamului, adică Legea nr. 151/2015 privind procedura insolvenţei persoanelor fizice, care va intra în acţiune pe 1 august a.c., dacă nu va fi amânată şi această dată. Foarte important! Legea se adresează doar datornicilor de bună-credinţă, care au acumulat datorii din neplata utilităţilor, a întreţinerii, a ratelor la bănci sau a altor servicii de care au beneficiat de la diverse societăţi comerciale. Mai mult, beneficiarii trebuie să aibă datorii fără să deţină bunuri sau să producă venituri. Oare cine va defini odată pentru totdeauna ce înseamnă buna credinţă?
Pe unde te-ai ascuns, nea Iancule, că nu te vedem la faţă? Eşti prezent şi atât de actual, mai ales când ne spui că… ”oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi… Numai noi să n-avem faliţii noştri!…” Iată că-i avem, mai mulţi la număr ca până acum, ca în filmul acela cu Jocurile foamei. În legea cu pricina se mai spune că, odată intraţi în procedura de insolvenţă, faliţii noştri vor trebui să-şi justifice toate cheltuielile şi că nu mai pot pleca în vacanţe şi nu mai pot cumpăra alcool sau tutun timp de cinci ani.
Doamne, nea Iancule, dar s-a intrat în prohibiţie şi nu ştim noi? Adică cum?! După o zi de muncă prin vecini, pe unde mai apucă omul sărman să ”lucreze cu ziua”, cei 50 de lei câştigaţi să nu-i mai de-a pe beutură şi tutun? Cum va trebuie să procedeze românul nostru pentru a fi catalogat… falit? Înainte de toate, după ce a adunat grămada de datorii, trebuie musai să facă o cerere tipizată în care să scrie clar şi citeţ motivele pentru care nu mai poate face faţă datoriilor. Apoi să scrie şi ce a făcut cu banii în ultimii trei ani, dar şi ce intenţionează să facă cu banii pe care-i va câştiga (dacă îi va câştiga…) în următorii trei ani. Doar dacă cererea va fi aprobată, va fi şi ascultat, audiat, interogat, bătut cu basca udă şi cureaua de la ceas, îndrumat către persoana care-i va administra… averea (!).
Care avere, nea Iancule? Păi nu zicea-i matale că-i ”pârlit”? Păi dacă n-are venituri, ce program de redresare financiară vrei să-i faci? Poate o frecţie la un picior de lemn… Cred că trebuie să intrăm pe un tărâm mai solid, că pe nisipuri mişcătoare ameţim de tot! Aşadar, legea se doreşte a fi una aducătoare de protecţie juridică pentru aceia care sunt înglodaţi în datorii, pe care creditorii îi vânează spre a-i executa silit. Până aici totul este bine!
Oare debitorul se va bucura de ”protecţia judiciară” atâta vreme cât Comisia de Analiză a Insolvenţei va fi alcătuită, în mod ”aleatoriu”, din reprezentanţi ai Ministerului Finanţelor şi al Muncii, dar şi de la Protecţia Consumatorului, care – la rândul lor – vor numi, tot ”aleatoriu”, administratorul judiciar? Mă îndoiesc până la plecăciune că da! Scoaterea de sub tutela praesidium in atrium (justiţie ocrotitoare) a sarcinii de protecţie a debitorilor vânaţi de creditori şi lăsarea lor la cheremul unor membri poleiţi cu birocraţia, care alcătuiesc Comisiile Judeţene de Insolvenţă, nu prea inspiră multă… protecţie.
Păi bine, nea Iancule, cum rămâne cu ”naţiune, fii deşteaptă”? Să luăm un singur exemplu, potrivit căruia falitul ar fi dator la fisc. Cum va putea vota, cel de la finanţe, ştergerea datoriilor fiscale? Mai mult, orişice ”iertare fiscală” (amnistie fiscală) se face printr-o lege organică, precum acelea pe care le scoate onor parlamentul ţării. Funcţionarul de la fisc nu poate ierta pe nimeni de impozite, cu de la el putere. Mai mult, ar încălca în mod flagrant vechiul dicton, potrivit căruia: ”de moarte şi de fisc nu te scapă nimeni”. Practic nu se poate şterge o datorie fiscală printr-o decizie a unei comisii de birocraţi adunaţi ca să nu fie împrăştiaţi. Aşa ceva frizează cu încălcarea legii supreme în stat, a Doamnei Constituţii.
Exemple mai sunt, doar spaţiul este puţin… Dar vom trăi şi vom vedea, poate că Legea 151/2015 se va aplica la… anul!

Conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE

Pentru mai multe analize marca Prodatacons, urmăriţi paginile economice ale cotidianului „Graiul Maramureşului”, accesaţi http://www.prodatacons.ro sau vizitaţi pagina oficială de Facebook Prodatacons.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.