Ale cui sînt păşunile?

0
220

Proprietăţile comunale ,,Păduri, păşuni şi terenuri agricole”, aproximativ 20% din suprafaţa României, circa 4.000.000 ha, au aparţinut dintotdeauna comunităţilor locale din fiecare sat. Deoarece aceste terenuri nu puteau fi vîndute, conform statutului lor secular, actualul regim instalat după 1990 a apelat la o serie lungă de încercări pentru a le înstrăina.
Aceste proprietăţi comune constituie principalul liant care îi uneşte pe săteni. Actualul regim politic a emis legi speciale  – Legea 18/1991 art. 33 şi 44, Legea 1/2000, Legea 400/2002, Legea 165/2013 şi a urmărit cu perseverenţă să lichideze păşunile comunale. Conform Legii 165/2013 art. 12, toţi cetăţenii unei comune/oraş/municipiu se vor exprima prin referendum asupra menţinerii categoriei de folosinţă a terenurilor comunale înstrăinate (pe gratis), şi nu asupra unor posibile schimburi de terenuri.
Există o diferenţă evidentă între composesoratele clasice înfiinţate în secolul XIX şi cele comunale, unde au drepturi egale toţi membrii comunităţii (Legea Reformei Agrare art. 17, 24, 32). Justiţia română a respins abuziv  toate cererile legitime, considerând ,,comuna (politică)” titulara dreptului de proprietate a păşunii comunale, ,,o unitate administrativ teritorială din perioada interbelică”, în contradicţie cu prevederile Legii 1/2000 art. 26, al. 1, care o consideră formă asociativă de proprietate.
O parte din păşunile comunale au fost înstrăinate, altele urmează, iar noi ţăranii nu găsim  nici un sprijin. În unele comune, localităţile  cu populaţie majoritar maghiară şi-au recuperat proprietăţile comunale (Cîmpulung la Tisa, Coltău): De ce nu ar obţine şi alte comunităţi aceste păşuni?!
Aştept răspuns din partea celor vizaţi, inclusiv a politicienilor maramureşeni.
Gheorghe COZMUŢA
Preşedinte al Asociaţiei Proprietarilor de Păşuni, Păduri şi Terenuri
Agricole Maramureş

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.