Martor la izvoare • Constantin C. Nottara la Sighet

1
1343

Unul din evenimentele culturale de vârf de care a avut parte capitala Maramureşului în perioada interbelică a fost spectacolul marelui actor român Constantin C. Nottara (1859-1935), personalitate de seamă a Teatrului Naţional din Bucureşti. Marele actor avea 66 de ani, deci se afla la apogeul carierei sale artistice.

Importanţa evenimentului este subliniată în presa vremii, pentru prima dată, la 13 iunie 1925. „Reprezentaţia maestrului Nottara va fi desigur cel mai însemnat eveniment artistic pentru Sighet. Personalitatea decanului scenei româneşti, cât şi piesa ce se va juca, sperăm să deştepte cel mai viu interes”. În scopul unei cât mai bune atrageri a publicului românesc, într-un Sighet cu o populaţie pe atunci eterogenă, profesorul Dumitru Simon, dascăl, om de cultură şi gazetar, fost elev de al lui Mihail Dragomirescu, venit din regat, a rezumat pe acte subiectul piesei ce urma a fi reprezentată, capodopera literaturii dramatice româneşti „Apus de soare” de B. Şt. Delavrancea. După ce menţionează că sub acest titlu se ascunde stingerea din viaţă a lui Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei, subliniază că „piesa este scrisă într-o limbă neaoşă, cu caractere bine definite şi cu perfectă unitate de acţiune”, apoi ajunge la concluzia că „piesa aceasta este o podoabă a literaturii dramatice româneşti”.
În avancronica sa, Dumitru Simon infirma părerile potrivit cărora „arta dramatică românească sau nu există sau este în faşă”. Considera că tocmai spectacolul va fi un prilej ca „înşişi cei necredincioşi să fie întăriţi în convingerile lor”.
Presa vremii cuprinde date interesante referitoare la primirea călduroasă ce i s-a făcut marelui actor la Sighet, ce a avut darul de a-l emoţiona. „La sosirea trenului care aducea pe venerabilul oaspete, se aflau în gară autorităţile şi şcaolele, iar la coborârea din vagon, maestrul este salutat în cuvinte bine simţite de către domnul primar. Mişcat, dl. Nottara răspunde mulţumind, în vreme ce corul Liceului şi al Şcolii normale îi cântau imnuri de bunăvenire”.
Propaganda făcută în presa locală a dat roadele scontate, publicul sighetean nu a pierdut întâlnirea cu marele actor, aşa încât sala de la Palatul Cultural a fost pur şi simplu asaltată. „La spectacolul de seară, sala Palatului Cultural a fost neîncăpătoare pentru marele public ce dorea să asiste, fără a mai vorbi de bieţii elevi, cărora a fost cu neputinţă să li se facă loc”.
În cuvinte elogioase, a fost subliniată creaţia protagonistului principal şi nivelul spectacolului. „De creaţia maestrului nu mai vorbim. Ea va rămâne unică în istoria teatrului românesc. Menţionăm însă cu laudă întreg ansamblu care a fost la înălţimea protagonistului”.
În scopul cinstirii cât mai bune a protagonistului şi a actorilor, Dumitru Simon a rostit, din partea publicului, „câteva cuvinte la care maestrul răspunde cu mulţumire, arătând greutăţile prin care trece actorul şi teatrul românesc”.
Organizatorii au avut grijă ca dialogul actorului cu publicul să continue şi după spectacol: „artiştii şi publicul s-au întreţinut la o masă comună în localul Cazinoului, făcându-se şi cu acest prilej calde manifestaţiuni de simpatie maestrului şi însoţitorilor săi”.
Pamfil BILŢIU

1 COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.