Fosta comunitate minieră din Băiuţ se confruntă cu o problemă aproape imposibil de rezolvat în prezent: poluarea provocată de galeriile de mină închise. Astfel, apele reziduale, încărcate cu metale grele, ţâşnesc non-stop din galeriile de mină şi se deversează direct în râu. Deşi ele ar trebui să treacă mai întâi printr-o staţie de tratare, momentan statul român nu are bani pentru aşa ceva.
S-a apelat în schimb la o soluţie mult mai puţin costisitoare: tratarea apelor la ieşire, cu lapte de var pentru corectarea acidităţii apei, şi cam atât. Mihai Ceteraş, primarul din comună, a făcut o serie de sesizări la compania Remin, care a exploatat acele galerii, dar şi la autorităţi, însă tot degeaba, după cum el ne-a explicat: „Poluarea cu ape de mină continuă. Iese apa din galerie de la Brainer, spre exemplu, şi intră direct în vale. Nu există nicio staţie de tratare, nimic şi atunci vă daţi seama cum e valea, toată roşie la culoare! Noi am tot cerut, am făcut solicitări la Remin, la autorităţi, dar degeaba.

Mai există şi iazul de decantare a piritelor, amplasat la intrarea în comună dinspre Lăpuşul românesc. Este şi aur acolo cât cuprinde, că la ce tehnologie s-a folosit la noi, gradul de scoatere a aurului din minereu era mic. Iazul are un crater în mijloc de încap cred că două blocuri. S-a surpat şi acolo terenul şi a ieşit apa în vale, s-a tot dus. Oamenii s-au obişnuit deja cu această poluare continuă care face, din păcate, parte din viaţa lor…”.
Alte galerii, aceeaşi problemă

Şi la alte galerii de mină din zonă, închise şi acestea, situaţia este similară – apele de mină poluează non-stop râurile. Chiar şi în aceste condiţii, peştii s-au obişnuit cu apa poluată şi trăiesc în ea: „La noi mai este cum este, dar a fost la mina Văratec mai rău, că au ieşit apele din puţul de 300 de metri inundat şi s-au dus dincolo de deal, la Botiza. Când au ajuns apele de mină la nivelul de 170 de metri au luat-o către Botiza, nu au mai venit către Băiuţ, că galeria de aici este mai sus. Astfel că şi acolo toată valea e roşie. Şi la Cizma, tot dincolo, în Poiana Botizei, e la fel. Toată apa merge pe vale în jos. Interesant este că s-au obişnuit şi peştii aşa. Probabil că e oxidată apa de mină, dar nu conţine cianuri sau altceva, cum a fost la Flotaţie, aşa că peştii nu par afectaţi”, a conchis primarul. Oamenii s-au obişnuit cu situaţia care trenează în comuna lor de când a apărut mineritul în zonă: „Poluarea asta nu este de azi, de ieri, de când s-a închis mineritul, ci ea a existat de când au apărut minele în munţii noştri. Apele de mină au ajuns întotdeauna în râu. Normal că nu e bine, dar dacă statul nu dă doi bani pe problema aceasta, atunci normal că nu se va rezolva repede”, ne-a spus Ion B. „Inclusiv peştii s-au obişnuit cu mediul acesta poluat şi trăiesc în valea aproape roşie la culoare. Dacă ei pot supravieţui acolo în apă, atunci putem şi noi aici pe uscat”, a spus ironic un alt localnic.
Tratarea apelor de mină se face… şi nu prea!

Am stat de vorbă cu directorul Remin, care cunoaşte foarte bine situaţia, însă nu poate face mare lucru. El spune că angajaţii Remin din zona Băiuţ fac şi ei numai ce pot: o tratare cu var a apelor care ies din galerii. Procedeul e simplu – se aruncă laptele de var direct în apă, la ieşirea acesteia din galerie. Totuşi, tratarea se face sporadic, nu tot timpul. La fel era şi când am sosit noi la faţa locului, la galeria Brainer – apa ieşea din mină şi se deversa direct în râu, fără să existe nicio tratare a ei la acel moment: „Din păcate, nefiind staţie de epurare, noi nu putem decât trata cu var apele de mină. Sunt proiecte, planuri de încetare a activităţii, prevăzute cu construcţie de staţii de epurare, dar depinde numai de statul român dacă dă bani sau nu pentru aşa ceva şi oricum construcţia lor ţine de minister şi de Conversmin. La toate punctele eu asta pot să fac: să cobor PH-ul cu var şi să se mai decanteze metalele grele. Am să-l sun totuşi pe responsabilul de la Băiuţ ca să văd care este situaţia. Dar tratarea se face doar acolo, la faţa locului. Este însă un fenomen normal scurgerea apelor din mină. Angajaţii noştri pur şi simplu pun var în apă la ieşirea acesteia din galerie, dar vă închipuiţi că nu tot timpul, ci din când în când…”, ne-a explicat Ovidiu Gâlcă, directorul Companiei Remin.
Peste 300 de galerii de mină au rămas părăsite în Maramureş, după ce s-a închis mineritul în judeţul nostru. Din păcate, multe dintre acestea nu sunt securizate cum ar trebui, iar apele de mină care ies din ele poluează încontinuu mediul înconjurător. Pentru a rezolva toată problema la nivel de judeţ, ar fi nevoie de sute de milioane de euro, bani care momentan nu există, aşa că nu putem decât să acceptăm realitatea şi să sperăm…






























