Oamenii politici nu pot fi săturaţi niciodată de putere! Fostul prim-ministru şi fostul preşedinte al PSD, domnul Victor Ponta, căci despre situaţia sa paradoxală vrem să vorbim, critică actuala conducere a PSD cu mai multă răutate decît o fac adversarii politici, gestul de a-şi denigra organizaţia ce l-a susţinut să ajungă la maxima putere executivă în stat şi de a-l critica pe urmaşul său, Liviu Dragnea, fiind de neînţeles. Ar fi raţional dacă şi-ar da seama că aventura sa politică s-a încheiat.
Victor Ponta a dovedit merite politice obişnuite, fiind promovat în funcţii mari prea devreme pentru experienţa sa redusă. Totuşi, a învăţat să fie om de stat, ceea ce ar trebui să-l facă responsabil. Dintr-un element al statului, s-a transformat însă într-un critic din vîrful limbii, fără argumente raţionale. Pare mai mult un comentator politic ce încearcă să fie cît mai bombastic, pentru a atrage presa tabloidă să-i preia opiniile şi să-i crească audienţa publică. Însă şi jurnaliştii de scandal îşi dau seama de la o vreme că Ponta blufează şi strigă Foc! fără să fie cazul.
Oare de ce oamenii politici nu se satură de putere şi muşcă mîna partidului ce i-a promovat? Îşi pierd simţul de orientare şi aruncă noroi în cei care i-au susţinut şi visează un vis frumos, să revină la putere, să dea mîna din nou cu şefi de stat şi de guvern… Cum visăm noi să cîştigăm la loto! Este semn că Victor Ponta nu are principii ca intelectual ce se ţine (şi cu doctorat!). Tragem concluzia că nici guvernarea sa n-a fost principială, ci haotică. Ponta recunoaşte acum că a făcut greşeli şi se apără spunînd că a înregistrat succese mai mari decît eşecurile. Intrăm într-o relaţie cantitativă fără relevanţă de vreme ce este un om fără de principii, în consecinţă şi guvernul pe care l-a condus a fost organizat şi condus fără de principii. Nu i-ar cere nimeni unui şef de guvern să facă minuni administrative, ci ne aşteptăm la organizări gîndite, după planul de guvernare şi conlucrare, astfel încît să putem spune că statul decide şi dispune, nu altcineva, oricine ar fi el. Trecerea de la persoană la stat este imposibilă fără de principii, dialog transparent, morală, astfel ca reglementările să nu conţină prevederi contradictorii. Acolo sus, este utilă doar prietenia cu principiile. Omul de stat nu mai este om de stat dacă aparţine prietenilor – fie ei şi din sistemul de securitate.
Politicienii care cultivă adversităţile fac imposibilă o înţelegere viitoare. Victor Ponta cultivă intens adversităţile şi practic a sărit din apă şi se zbate pe uscat. Auzim afirmaţii generalizante de genul „Nu avem demnitate”, dar mai bine ar spune „Nu am demnitate”, ceea ce, observaţi, precizează cine este vinovatul. Un om cu raţiune construieşte, fondează, nu distruge ce zidesc alţii. Pacea socială nu-i de la sine înţeleasă, ci rezultă în urma unei decizii luate de parteneri.
Victor Ponta are dreptul să critice guvernarea, dar nu mai decide nimic şi acest lucru îl macină şi-i afectează dreapta judecată, pînă la a denatura realitatea în favoarea sa, a ameninţa voalat cu dezvăluiri incendiare – care nu vin niciodată… Statul are trei puteri, din care două sînt formate din oameni politici, deci de acestea depinde statul. A treia sancţionează încălcarea legilor. Victor Ponta a beneficiat de sume de bani de la o firmă de stat, ar fi trebuit să se abţină să intre în afaceri cu firme bugetare, însă nu-şi recunoaşte greşeala, ceea ce n-are importanţă pentru alegători, oricum şi-au pierdut încrederea în micul Titulescu. Victor Ponta este un om cu minte, dar nu şi de acţiune, fiind scos din jos de propriile sale gafe, precum diabolicul Păcală.
Lumea se schimbă, politicienii caută să fie perfecţi, iar greşelile şi le ispăşesc prin demisie, însă nu credem că cel fără de principii îşi va da demisia din Parlament şi se va duce să lucreze din nou va vînzător într-un supermarket din Franţa! Noua generaţie de politicieni gen Victor Ponta ne arată că nimeni nu este scutit de păcatul lăcomiei de putere şi avere.
