Redescoperirea lui Mihai Olos

0
212

Pornind de la recenta expoziţie din cadrul Muzeului Naţional de Artă Contemporană (M.N.A.C) „Efemeristul”, calificativ atribuit artistului de către un informator, Cariolan Babeţi îi dedică două pagini în revista Orizont din Timişoara din luna noiembrie. Amintind cele două legende, a meşterului Manole şi cel adamic, cioranian, a reluării de la început a lucrului, sub care s-ar părea că este aşezat edificiul casei poporului, criticul constată că umbra lui Olos creşte cu fiecare studiu, obiect ori pânză ca o umbră luminoasă, autor cunoscut până acum din zvonistică şi folclor de breaslă. Folclorul, Brâncuşi, Mircea Eliade, întîlnirea cu Joseph Beuys, nodul ori modulul, Mătrăguna, Ora­şul universal, sunt temele care-l scot pe Olos în lume. După 1990, se stabileşte în Germania de unde revine mereu în ţară şi la Baia Mare pentru că „îmi ard marginile după prieteni”, zicea, trimiţând la Nichita Stănescu întrucât Maramureşul rămâne „ nişa sa ecologică şi morală”. Nodul face parte din ritualul trecerii spre nemurire pe care Mihai Olos (1940 – 2015) a dobîndit-o prin arta sa. Olos este un nod zburător, călător prin univers mai adaugă bănăţeanul din New York în studiul pe care i-l dedică maramureşeanului din Germania. Acest eseu a apărut în chiar zilele când se redeschide spaţiul Coloniei Pictorilor din Baia Mare, vechi de vreo 120 de ani unde şi Olos este prezent prin arta sa.

Ştefan JURCĂ

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.