Au reînceput protestele şi agitaţia de sîmbătă din stradă, o adevărată mană pentru presă, dă impresia că România este dezbinată. Trei revendicări au revoltaţii: Curtea Constituţională să declare neconstituţionalitatea legilor justiţiei, partidele de la putere să continue campania anticorupţie şi alegătorii de stînga să voteze cu dreapta. Acţiunile politice extraparlamentare ar putea schimba atitudinea opiniei publice, dacă mitingurile ar fi organizate legal şi ar face apel la raţiune, nu la sentimente!
Metoda negării prin ignorare înseamnă rezistenţă la schimbare (vezi sloganul #rezist). Opoziţia nu se coalizează, aşa că simpatizanţii fac marşuri neautorizate, construite însă pe argumente derizorii. Jandarmii şi poliţiştii au dificultăţi să controleze miile de oameni agitaţi şi imprevizibili, supuşi spiritului gregar. Deocamdată, poporul îşi permite doar violenţe verbale contra adversarilor, incoerente şi acelea, căci nu este logic să-i jigneşti pe cei de la care vrei să obţii ceva. Această atitudine ne arată că protestatarii n-au găsit o soluţie acceptabilă pentru ambele părţi (nici n-ar putea, de vreme ce nu sînt organizaţi), ci vor să arate doar că mulţi cetăţeni sînt nemulţumiţi şi în acest fel să inducă în popor antipatia pentru partidele de la putere.
Observăm o situaţie contrară în Polonia, unde puterea de dreapta încearcă să scadă din atribuţiile justiţiei, iar societatea civilă protestează mut, aşteptînd sancţiunile Comisiei Europene – noi n-avem de ce să cerem protejarea justiţiei şi întărirea statului de drept, de vreme ce măsurile luate de PSD+ALDE extind drepturile omului, inclusiv prezumţia de nevinovăţie. Vocea ameninţătoare nu-i mai ascultată, ci dimpotrivă, atunci cînd cineva te ameninţă, devii timorat şi nu înţelegi punctul său de vedere. Scopul comun este să păstrăm relaţii armonioase unii cu alţii, însă partidele se pot provoca, ceea ce înseamnă că se ascultă unele pe altele, îşi înţeleg punctele de vedere şi pot negocia soluţii reciproc avantajoase, decise în final prin votul democratic.
Devenim anxioşi, ne confruntăm cu stresul şi îngrijorarea pentru pîinea de mîine, deci sîntem predispuşi să exagerăm situaţia şi să ne apărăm cu dinţii. Dacă auzi zi de zi că cineva e hoţ, în cele din urmă te vei feri de el, chiar dacă nu e hoţ! Putem ţine situaţia sub control la nivel individual şi social dacă ieşim conştient din mediul încărcat de evenimente înfricoşătoare. Mai multe obţinem dacă ţinem seama de cei din jur, decît atunci cînd îi criticăm. Agresivitatea şi negativitatea deteriorează viaţa oamenilor! Cei din stradă îşi susţin drepturile proprii şi le nesocotesc pe ale celorlalţi. Îşi întăresc poziţia în dauna altora, vor să obţină consideraţie, desconsiderîndu-i pe cei din jur şi punînd nevoile proprii mai presus. Rezultatele nu pot fi pozitive!
Este raţional să crezi că nevoile tale nu sînt mai importante decît ale celorlalţi, deci nu fi dispreţuitor faţă de oameni, fie ei şi politicieni. Dacă mereu dai vina pe factori exteriori, dacă adresarea e ostilă, dacă afişezi dispreţ faţă de alteritate, în cele din urmă vei plăti prin agresivitate şi vei crede greşit că în acest fel îţi demonstrezi încrederea în tine. Mulţimea devine periculoasă dacă cei agresivi se încurajează reciproc, emoţiile pot depăşi limita de control şi mulţimea va dori să-şi facă dreptate singură, pe loc. Societatea civilizată nu încurajează comportamentul impulsiv şi rapace. Ideal este să nu refuzi realitatea, să-ţi susţii drepturile cu sinceritate şi încredere în alternative.
Protestele minorităţii difuzează mesaje care nu ţin cont de opinia majorităţii, deci nu vor avea efecte pozitive, ci vor devia societatea de la calea toleranţei, în acest an al Centenarului. Este înţelept să nu încercăm să schimbăm oamenii cu forţa dojanei!
