”La trei zile după înhumare, apoi la şase săptămâni, la un an şi apoi în fiecare an ”de ziua morţilor” (1 noiembrie) se evocă cel trecut în lumea de veci prin ceremonii speciale”.
A plecat în veşnicie cel care a fost şi va rămâne pentru noi, Omul, Savantul, Profesorul, Academicianul Ionel-Valentin Vlad, Preşedintele Academiei Române, fiinţă nobilă cu rădăcini adânci atât prin tată, cât şi prin mamă, în nobilimea maramureşeană încă din secolul al XIV-lea cu continuitate până în zilele noastre.
Atât familia nobilă Vlad de Săliştea, cât şi familia nobilă Timiş de Borşa, de-a lungul secolelor au dat personalităţi de seamă care s-au remarcat în voievodatul şi mai târziu comitatul Maramureş cu funcţii de cnezi, voievozi, pretori, homo regius, juzi ai nobililor, juraţi, preoţi şi protopopi, învăţători şi profesori, deputaţi în Dieta Ungariei, dar şi consilieri la Tabla regească din Budapesta, comisari regeşti etc. Familiile Vlad de Săliştea şi Timiş de Borşa se regăsesc în marile neamuri ale Maramureşului, care de-a lungul secolelor au dezvoltat ramuri (de sute şi sute de urmaşi) din care s-au desprins indivizi ce s-au remarcat în plan politic, militar, eclezial, social-cultural şi ştiinţific nu doar în Maramureşul natal, ci şi în toată Transilvania, în Moldova şi Ţara Românească, dar şi în regatul maghiar şi în ţările şi capitalele acestora ce compuneau Imperiul habsburgic şi mai târziu cel austro-ungar.
În ultimele două secole, pentru merite speciale în domeniul ştiinţelor, Academia Română onorează Maramureşul prin cooptarea în rândurile sale a fraţilor de Mihalyi, pe Ioan Mihalyi de Apşa pentru opera sa istorică şi pe Mitropolitul Bisericii Naţionale Unite greco-catolice IPS Dr. Victor Mihalyi de Apşa – membru de onoare – pentru opera sa în ştiinţele geografice, dar şi pentru opera sa în plan social.
Nici Ioan Mihalyi de Apşa şi nici fratele său, Mitropolitul Victor, nu s-au bucurat de ceea ce a fost idealul lor de viaţă – Marea Unire. Ioan moare la începutul Primului Război Mondial la 14 octombrie 1914 (la 70 de ani), iar Mitropolitul la 21 ianuarie 1918 aproape de finele războiului care a destrămat marele imperiu şi ne-a adus Unirea.
Arc peste timp… Marele Centenar a fost aşteptat cu ardoare şi anunţat şi comentat în întruniri ştiinţifice şi de către Profesorul Savant Ionel – Valentin Vlad, preşedintele marelui forum al Academiei Române. A organizat întruniri ştiinţifice premergătoare, prefigurând manifestări măreţe în organizarea sub patronajul Academiei Române a Marelui Centenar.
Iată că soarta crudă a făcut ca nici acest vlăstar al neamului românesc şi al Ţării Maramureşului, Academicianul Ionel Valentin Vlad, să nu se bucure de marea sărbătoare a poporului român – Centenarul Marii Uniri. Poate că nu întâmplător a avut o soartă comună cu a fraţilor de Mihalyi – erau neamuri şi erau mari şi uriaşi în fapte.
A prefigurat şi alte înfăptuiri măreţe pentru Marele Forum şi pentru poporul român, dar şi pentru Maramureş. Au rămas ca proiecte şi ca datorii testamentare.
A fost un om delicat, un om de mare fineţe şi de mare nobleţe.
Să-i fie memoria binecuvântată!
Mihai Dăncuş
Preşedinte Asociaţiunea pentru Cultura Poporului Român din Maramureş
