De cîţiva ani, citesc revista „Vitralii” – Lumini şi umbre, publicaţie editată de Asociaţia Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul Român de Informaţii. Director: col(r) Filip Teodorescu. Este o publicaţie care se ocupă de istoria recentă, trăită de mulţi dintre noi. De obicei, evenimentele întîmplate nu ajungeau imediat în folos public din mai multe raţiuni. Inclusiv cea de siguranţă naţională. Acum, pentru multe dintre acele întîmplări s-a ridicat misterul. Ne sînt redate sub semnături autorizate. Care dau un plus de crezare. Este o revistă pentru spiritele curioase, interesate de cum arăta lumea nevăzută. Doar ecouri palide răzbăteau spre lumea străzii. Pentru mine, consultanţii ştiinţifici sînt garanţia informaţiei. De la acad. Dinu C. Giurescu la istoricul Ioan Scurtu. Şi acest număr, 33 de la cumpănă de ani (2017-2018), nu-şi tăgăduieşte profilul. Şi aura curiozităţii. Acad. Dinu C. Giurescu apreciază în editorialul „Dacă Securitatea se opunea, ieşea o baie de sînge”. Este vorba despre Revoluţia din 1989. Cel puţin asta este părerea dumisale. Despre generalul Iulian Vlad scrie: „Acei istorici care-l comentează negativ habar nu au despre ce s-a petrecut şi se petrece în ţara noastră” precizează istoricul academician. Revista publică în semn de omagiu la trecerea la cele veşnice a generalului o parte din cuvîntul la finalul procesului intentat impotriva sa de autorităţile postdecembriste. Sub semnul Centenarului Marii Uniri ni se reaminteşte „Cum a decurs ziua de 1 Decembrie 1918 în Alba Iulia”. Un alt articol ni-l prezintă pe Mihail Kogălniceanu ca un român în slujba naţiei şi ţării sale. Un dialog între doi cunoscători caută limpeziri în evenimentele decembriste de la Sibiu. Un serial mai aproape de preocupările mele, ajuns la episodul 9, se referă la opoziţia oamenilor de cultură faţă de regimul Ceauşescu. Creatorii de literatură şi artă au adresat mesaje scrise structurilor de conducere ale instituţiilor culturale şi politice cu conturul critic, revendicativ contestator sau protestatar. Paleta aspectelor care făceau obiectul criticilor era largă, incluzînd respingerea de la publicare a unor lucrări literare şi de artă plastică, scenarii de teatru şi film, plecarea temporară sau definitivă în străinătate, înlăturarea unor oameni de cultură din funcţii importante, sancţionarea sau suspendarea dreptului de publicare. Creatorii au luat atitudine faţă de sistematizarea localităţilor, raţionalizarea drastică a energiei electrice, termice, a unor produse alimentare. Lista cu revendicările lui Ceauşescu este lungă, dar relevantă în documentele informative ale Securităţii. Este amintit pe larg cazul Paul Goma. De la memoriul adresat conducerii partidului la scrisoarea destinată lui Ceauşescu. Reclama dificultăţilor pe care le întîmpina la publicarea cărţilor sale (romanele Ostinato şi Uşa respinse la edituri), dar şi refuzul autorităţilor române de a se solidariza cu Carta 77 pentru a dovedi „că luptă prin socialism, pentru democraţie, pentru omenie” se spune în Scrisoarea lui Goma. Poetul Mihai Ursachi era nemulţumit că nu i se soluţionează cererea de plecare temporară în străinătate. Istoricul Răzvan Teodorescu protesta faţă de demolarea Bisericii Enei. La fel scriitorul Dan Zamfirescu adresează un memoriu pentru salvarea Bisericii Mihai Vodă. Poetul Dorin Todoran cerea plecarea definitivă în SUA împreună cu familia. Acţiunile lui Dorin Todoran au fost sprijinite de postul de radio Europa Liberă. Un mare grup de scriitori se solidarizează cu Georgeta Dimisianu pentru un transfer abuziv. Printre semnatari: N. Manolescu, Mircea Dinescu, Octavian Paler, Al. Paleologu. Poetul Dan Deşliu face referiri critice, în 1985, la dificultăţile întîmpinate de populaţie în aprovizionarea cu alimente. Poetul Cezar Ivănescu declară greva foamei pentru că i s-a desfiinţat Cenaclul „Numele poetului”. Poetul Ion Gheorghe solicită să se reîncadreze în muncă „în deplina siguranţă a vieţii”. Culminînd cu scrisoarea lui Mircea Dinescu care a consultat scriitori importanţi pentru a protesta împotriva regimului Ceauşescu. Apoi Ana Blandiana cu motanul Arpagic ori Radu Enescu care declara sprijin lui Dinescu. Şi multe altele. Fiind vorba de nişte demersuri oficiale asumate, Securitatea s-a axat pe actul de informare, se spune în articolul semnat de general de brigadă (r) Vasile Mălureanu. Cred că va urma. Asupra acestui articol voi reveni. Mai putem citi despre relaţiile româno-sovietice prin prisma serviciilor secrete. Mi-a reţinut atenţia problema Transilvaniei. În cadrul Comisiei pentru planificare postbelică preocupată de reorganizarea teritoriului Valter Roman a propus „să se acorde Transilvaniei independenţa sau un statut de condominium româno-maghiar”.
A intervenit Litvinov care a precizat „că românii sînt majoritari şi propune ca Transilvania să revină României”. A intrat în obiceiul revistei în a publica însemnări din activitatea unor ofiţeri. Domnul colonel (r) Gheorghe Delurean îşi aminteşte de „Lungul drum al filorului” petrecut în zona Maramureşului Istoric. „Am primit ordin să preluăm un obiectiv, participant la Festivalul de datini de la Sighetu Marmaţiei. Domnul, cadru de nădejde al unei puteri străine şi, evident, prietene” scrie autorul care şi-a făcut din filaj o pasiune. O întrebare care ne priveşte: se clatină statul islamic? Notele de lectură încheie o publicaţie extrem de interesantă care abordează teme incitante în preajma cărora am trăit chiar noi. Cei preocupaţi de securitate naţională îşi pot limpezi multe întîmplări care la timpul lor erau protejate. Din pricini naţionale.
