O carte despre cum să te împaci cu tine
„Ai de multe ori nevoia de a rămâne singur cu tine, să ai timp să vorbeşti cu tine, să vorbeşti cu cei dragi care nu mai sunt printre noi, să îţi deschizi sufletul către tine, să fii cinstit cu tine, să îţi recunoşti greşelile, să răspunzi la întrebările la care nu aveai răspuns-fie că nu ştiai, fie că ai considerat că nu-i momentul s-o faci, fie că vezi azi lucrurile din altă perspectivă”. Aceasta e o parte din mărturisirea lui Lazăr Nacu ( foto făcută în volumul lansat recent la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” din Baia Mare, „El Camino Frances. Călătorii interioare”. Autorul spune că vrea ca prin această carte să le dea impuls cititorilor să meargă pe traseul urmat de el şi „să se regăsească pe ei”.
“Un traseu despre tine şi încercările tale”
Zaragoza-Saint Jean Pied du Port e punctul de plecare pe traseul spaniol, prin Ţara Bascilor, ales de Lazăr Nacu. A acceptat această provocare pentru a se elibera de suferinţa interioară după ce soţia sa a păşit în lumea veşniciei, dar a vrut şi să-şi cunoască limitele, să se cunoască mai bine, să se împace cu el însuşi. „În primul rând, m-am gândit să popularizez acest traseu care este foarte interesant. E plin de lume din toate colţurile lumii, oameni care fac acest traseu iniţial. Oamenii să se regăsească pe ei. Am văzut o mulţime de oameni abuzaţi de părinţi, de soţi, de soţii, chiar şi la locurile de muncă. Tot acest traseu este despre tine şi despre încercările prin care ai trecut. E o spovedanie continuă. Te întâlneşti cu un om şi îi spui povestea vieţii tale. El ţi-o zice pe-a lui şi te eliberezi cumva, mergi mai departe mai senin, mai sigur pe tine”, a relatat Lazăr Nacu.
“Mă biciuiam pentru a scăpa de durerea interioară”
După această experienţă, a decis să scrie o carte în care să le vorbească cititorilor despre acest drum parcurs fizic, dar şi în interiorul fiinţei. Titlul ales e unul semnificativ, menit să evidenţieze chiar mesajul ce reiese din traseul parcurs. „Călătorii interioare înseamnă că am intrat în mine, mi-am sondat eul meu. A trebuit să îmi spun toate poveştile pe care nu i le-am zis soţiei mele care a trecut în veşnicie. Fie că nu a fost timp, nu a fost locul, nu a fost ocazia să-i povestesc aceste lucruri. Acum le-am povestit şi m-am împăcat cu mine. A fost şi curiozitatea, dorinţa de a-mi testa capacităţile. Erau zile în care mergeam până la epuizare. Practic, mă biciuiam pe mine pentru a scăpa de durerea interioară. Voiam ca durerea fizică să fie peste cea interioară”, a mai spus Lazăr Nacu.
“Am plâns din toţi porii mei”
Punctul final al călătoriei a fost la Santiago de Compostella. Finalul m-a marcat cel mai tare. Acolo, când am ajuns, am plâns din toţi porii mei. A fost un deznodământ cutremurător, după cum povesteşte autorul cărţii. Dar în cele din urmă, Lazăr Nacu recunoaşte că s-a întors acasă schimbat. „Când am ajuns la punctul final, am plâns din toţi porii mei. Am fost atât de sfârşit şi din punct de vedere fizic, psihic, încât parcă eram fără un viitor. Traseul a durat 21 de zile. Am mers în medie 42 km/zi, cel mai mult am făcut, într-o zi, 49 de km şi cea mai scurtă zi a fost cu 33 km, dar a fost o zi cu ploaie torenţială. Se recomandă ca traseul să îl parcurgi singur (cu mijloace de transport locale, autobuz, tren, taxi). Toţi prietenii mei au remarcat că m-am schimbat. M-am întors cu multă bucurie interioară, cu pace. Le-am explicat tuturor cât de frumos te poţi întoarce din această călătorie”, a adăugat Lazăr Nacu. Acesta a mai arătat că şi-ar dori ca unii dintre cei care îi vor citi volumul să urmeze acelaşi traseu, pentru că vor întâlni oameni de „o frumuseţe ireală”, locuri frumoase care îi vor marca şi chiar schimba în bine.
