Duminică, credincioşii vor celebra Învierea Domnului, cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii în jurul căreia gravitează întreaga viaţă a lumii creştine, dar şi viaţa liturgică a Bisericii. Ciclul misterului pascal este, însă, mult mai complex, punctează pr. Florin Maruşciac, paroh al bisericii greco-catolice „Sfântul Anton” din Baia Mare, în celebrarea liturgică din perioada sărbătorilor de Paşti fiind incluse atât răstignirea, moartea, învierea, cât şi înălţarea şi coborârea Spiritului Sfânt. În cele ce urmează, pr. Florin Maruşciac explică şi particularităţile Săptămânii Mare, subliniind maniera în care credincioşii se pot pregăti pentru a primi lumina Învierii.
Slujbe speciale săvârşite în Săptămâna Mare
Reporter: Cu ce se deosebeşte Săptămâna Mare faţă de zilele din Postul Mare?
Pr. Florin MARUŞCIAC: În general, toată această perioadă a Postului Mare, de 40 de zile, este o pregătire lăuntrică, o cale a omului spre Dumnezeu pentru a se apropia de El. În prima parte a Postului Mare, în imnografia slujbelor, se pune accent pe partea ascetică, adică pe acest exerciţiu pe care îl face omul în renunţări de la anumite alimente sau ajunând, adică nemâncând, rugându-se mai mult, făcând fapte bune. În cea de a doua parte a Postului Mare, în Duminica Sfintei Cruci, când venerăm Sfânta Cruce, acest simbol al biruinţei şi victoriei lui Isus Hristos asupra morţii şi asupra puterilor răului, începem să ne îndreptăm privirea spre pătimiri şi spre Înviere. De atunci, acest exerciţiu lăuntric este îndreptat spre a contempla, pentru a ne adânci în înţelesul pătimirilor Mântuitorului. Acesta este specificul celei de-a doua părţi a postului, în care ar putea fi inclusă şi această perioadă a Săptămânii Mari. Chiar dacă odată cu Duminica Floriilor se încheie postul de 40 de zile, intrăm în această dinamică a contemplării ultimelor evenimente mântuitoare ale lui Hristos, precum şi a pătimirilor Sale, prin anumite slujbe speciale care se săvârşesc în aceste zile. În Joia Mare, comemorăm instituirea Sfintei Taine a Euharistiei, Cina de Taină, instituirea Preoţiei. În catedrale, se mai face şi ritul spălării picioarelor care ne aduce aminte de faptul că Mântuitorul le-a spălat picioarele ucenicilor, dându-ne exemplu de smerenie, în vederea comuniunii între fraţi. Joi seara, se mai celebrează Deniile, se citesc Cele 12 Evanghelii ale pătimirilor. Vineri, se continuă cu Ceasurile Împărăteşti, se celebrează Vecernia în care se scoate epitaful şi se pune acolo unde va fi „mormântul” Mântuitorului. Vineri seara, se celebrează Prohodul sau Înmormântarea Domnului când ne aducem aminte de acest eveniment mântuitor pentru noi. Sâmbătă dimineaţă, se oficiază Vecernia împreună cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. La ora 24, în miezul nopţii, se celebrează marea Slujbă a Învierii Domnului.
R.: Cum se pot pregăti credincioşii pentru sărbătorile pascale?
Pr. F.M.: În noaptea de Înviere, credincioşii trebuie să vină (la biserică, n.r.) pregătiţi din punct de vedere spiritual. E important ca ei să se mărturisească cu sinceritate, să săvârşească un drum al căinţei izvorâtă din suflet pentru a putea primi dezlegare şi iertare. Ei trebuie să vină cu multă credinţă şi iubire, pentru că este noaptea în care Mântuitorul le dăruieşte din darurile Sale, cel mai important fiind Darul Spiritului Sfânt. Pentru că Mântuitorul, dacă ne aducem aminte, după înviere, a suflat Spirit Sfânt peste apostolii şi ucenicii Săi. Aşadar, atitudinea trebuie să fie una interioară, lăuntrică, venind cu sufletul curat, plini de credinţă, iubire, în aşteptarea Învierii pentru a-L primi pe Hristos cel Înviat.
Lumina, simbolul lui Hristos şi al biruinţei Sale
R.: Ce simbolizează ritul luminii din noaptea Învierii?
Pr. F.M.: Tot acest eveniment mântuitor al Învierii Domnului este exprimat şi într-un mod liturgic, ritual. De aceea, în noaptea Învierii, în această celebrare, există anumite rituri care ne vădesc semnificaţia Tainei Învierii. Unul dintre acestea este ritul luminii. Lumina este simbolul lui Hristos şi al biruinţei Sale. La începutul slujbei de Înviere, se sting toate luminile şi doar o lumânare rămâne aprinsă pe altar, simbolizându-L pe Isus Hristos care a coborât cu sufletul Său în lăcaşul morţilor. După aceea, preotul ia un sfeşnic, îl aprinde de la altar şi îl ridică spre credincioşi, invitându-i: „Veniţi de luaţi lumină!”. Preotul ridică sfeşnicul ca semn al ridicării Mântuitorului din mormânt, adică al Învierii Sale.
R.: De ce este Paştele cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii?
Pr. F.M.: Paştele este cea mai importantă sărbătoare a creştinătăţii, pentru că în jurul acestui eveniment mântuitor, moarte şi înviere, gravitează toată credinţa şi toată viaţa creştină. Acest fapt se exprimă şi în celebrarea liturgică din perioada pascală, ce include răstignirea, moartea, învierea şi, după aceea, înălţarea şi coborârea Spiritului Sfânt. Toate acestea fac parte din ciclul misterului pascal. Aşadar, în jurul acestui eveniment pascal, gravitează întreaga viaţă a creştinilor, dar şi viaţa liturgică a Bisericii.
R.: Care e specificul Săptămânii Luminate?
Pr. F.M.: Am putea spune că, de fapt, până la Înălţare, în cele 40 de zile, este tot Paşti, precum o sărbătoare continuă. În perioada Săptămânii Luminate, în general, nu se oficiază, parastase, cununii, întocmai pentru a nu umbri această bucurie a Învierii. Mai mult, în Săptămâna Luminată există nişte rânduieli speciale. Liturghiile se fac la fel ca în ziua de Înviere, iar celelalte slujbe urmează o rânduială specială. Miercuri şi vineri nu sunt zile de post.
