BANI, AFACERI, INFLUENŢE … Coşul lunar de consum şi nivelul de trai

0
874

În perioadele de creştere economică, toţi cetăţenii se aşteaptă să o ducă mai bine. Pot trăi mai bine ”pe hârtie” sau mai prost în viaţa reală, depinde de perspectiva analizei.
Una dintre modalităţile de măsurare a calităţii vieţii este şi aceea a ”coşului minim de consum lunar”. Istoricul acestui indicator este mai vechi, de dinainte de ´89. Indicatorul a fost reluat şi repus în drepturi prin OUG 24/2000. Nu a avut o viaţă lungă, doar până în martie 2004, când a fost abrogat. Din luna mai 2015, odată cu majorarea salariului minim pe economie la 1.250 lei, începe să se discute iarăşi despre indicatorul cu pricina. Asta pentru că, la acel moment, existau unele premise ca din salariul minim să se poată acoperi valoarea minimă a ”coşului”.

Dar doar premise! Să trăim planificat!

La determinarea valorică a ”coşului” se are în vedere ca bază de referinţă o gospodărie de 2,804 persoane. Scopul obscur pentru determinarea indicatorului ţine de justificarea gradului de sărăcie, iar cel declarat se leagă de nevoia de fundamentare a politicilor salariale şi sociale. Indiferent de natura motivaţiei, valoarea”indicatorului” ar trebui să fie o bază de calcul a pensiilor, ajutoarelor sociale şi venitului minim garantat. Nimeni nu contestă nevoia unui astfel de indicator, cu condiţia luării în serios atât a conţinutului, cât şi a valorii lui. Ca mod de construcţie, ”specialiştii” ne spun că, dacă doi adulţi câştigă fiecare salariul minim, atunci salariile celor doi se vor împărţi astfel: dintr-un salariu se va acoperi ”coşul lunar” umplut cu alimente sărace, cum ar fi: ceva carne (1,4 kg), 13 ouă, 4 kg de murături, făină, cartofi, pastă de dinţi, săpun şi detergent etc., toate la cele mai mici preţuri, iar din celălalt salariu se vor acoperi utilităţile şi, eventual, chiria, dacă familia are noroc să-i ajungă banii. Să le dăm crezare nutriţioniştilor că ne hrănim prost?!

Venituri şi consum!

Întru argumentarea ce­lor de mai sus, mă bazez pe cifrele culese din raportările ministerelor. Aşadar, salariul minim brut pe economie în 2015 a fost de 1.050 lei, în 2016 de 1.250 lei, în 2017 de 1.450, iar pentru 2018, odată cu marea revoluţie a sistemului de impozitare a veniturilor salariale, a fost stabilit la nivelul de 1.900 lei. Conform diverselor sisteme de calcul, valoarea ”coşului mediu lunar” a fost de: 1.678 lei (2015), 1.721 lei (2016), 2.273 lei (2017), iar pentru 2018 se preconizează a fi de 2.461 lei. Vom trăi şi vom vedea!

Nivelul de sărăcie!

Admiţând că valoarea acestui indicator reflectă gradul de sărăcie şi că aproape 29% dintre salariaţi sunt plătiţi cu salariul minim pe economie, rezultă că cel puţin o treime dintre salariaţii din România se află în postura de a-şi compara veniturile cu acest indicator. Ce rezultă? Păi rezultă că salariul minim brut nu acoperă nici măcar valoarea ”coşului mediu lunar”. Dar nu din salariul brut trăiesc oamenii, ci din cel net. După ce statul îţi ia din venitul brut contribuţiile şi impozitul, rămâne mult mai puţin pe net. Aşa că diferenţele sunt cu mult mai mari. Cum vieţuiesc gospodăriile româneşti? Hmm…

Din ce hrănim cultura?

După ce poporul s-a hrănit cu belşugul planificat de ”specialişti” în ”coşul lunar” (cu deficit!), urmează ca din al doilea salariu să fie plătite utilităţile (curent, gaz, apă), chiriile, îmbrăcămintea, încălţămintea, manualele, caietele, transportul, ceva cultură (vox populi !!!) etc. Dacă la toate aste´ cheltuieli se mai adaugă şi banii pentru grădiniţă, şcoală, activităţi educative şi sportive, jucării, cărţi, mobilier, aparatură, medicamente şi altele, se poate măsura cu certitudine gradul de sărăcie. Halal cultură! În afară de aer, totul este pe bani! Dar să nu le dăm idei…

Inflaţia erodează veniturile ca peştele piranha!

Orice creştere cu 10 procente a veniturilor salariale va fi înghiţită imediat de scumpirea preţurilor la bunurile de pe piaţă. O analiză în sistem agregat relevă efecte cu mult mai nocive decât acelea care sunt redate prin indicatori disipaţi. În practica macroeconomică trebuie luate în considerare criteriile semnal, acelea care anunţă apariţia unor derapaje majore. Un astfel de criteriu îl reprezintă raportul dintre creşterea economică şi rata inflaţiei, care măsoară stabilitatea nivelului de trai. În condiţii normale, ritmul creşterii economice trebuie să fie dublu faţă de nivelul ratei inflaţiei, pentru ca efectul de erodare al veniturilor să fie minim şi nivelul de trai să se menţină în aceiaşi parametri. Conform datelor INS, rata inflaţiei la final de februarie 2018 a fost de 4,72%, fiind ecranată de măsurile fiscale haotice luate în trimestrul I din 2018. Ajustând rata statistică cu efectul conjugat al intervenţiilor fiscale, rezultă o rată efectivă a inflaţiei de 5,21%, pe care o trecem la numitor. Mai neplăcut este trendul ascendent pe care s-a poziţionat! La numărător avem ritmul creşterii economice de 4,4%, faţă de aceeaşi perioadă din 2017. Rezultatul… No comment!
Paradox sau nu?! Creşte economia, creşte şi sărăcia?!
Conf. univ. dr. ec. Vasile BÎRLE

Pentru mai multe analize marca Prodatacons, urmăriţi paginile economice ale cotidianului „Graiul Maramureşului”, accesaţi http://www.prodatacons.ro sau vizitaţi pagina oficială de Facebook Prodatacons.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.