În graba acestui timp parcă nu mai avem răgaz să apreciem, cum se cuvine, faptele bune ale semenilor noştri. Le punem pe seama unui firesc, fără să căutăm eforturile care se ţes pentru a ajunge la împlinire. Un om din preajma noastră, care, din păcate, intră în această ecuaţie, este Vasile Iuga de Sălişte. Ne-am făcut comozi, îl privim doar în trecerea prin lume, comentăm că se risipeşte în multe, că prea insistă pe la curţile domnilor pentru a le arăta un timp nobil al Maramureşului. Că se ocupă de un domeniu în care nu este specialist.
Este greşit pusă gândirea. Vasile a intuit repede în ce lume am intrat. Şi-a pus în valoare calităţile de descoperitor, fiind întărit de stirpea nobilă maramureşeană. Trezeşte istoria din adormire, chiar din uitare. Ştie să apeleze la specialişti, convingându-i că ideea merită împlinită. Echipa de consilieri ştiinţifici spune totul. Societatea Culturală Pro Maramureş „Dragoş Vodă”, fondată în 1995, cu sediul în Cluj-Napoca, este sprijinită de istorici, academicieni, profesori universitari. De la Ştefan Pascu, la Ioan Aurel Pop. Numai aşa Vasile Iuga de Sălişte şi-a legat numele de reuşite incontestabile, care au scăpat unor venerabile instituţii. A devenit el însuşi o instituţie, dimpreună cu cei care-i sunt alături, aprecia, la Sighetu Marmaţiei, istoricul Ioan Aurel Pop, acum preşedinte al Academiei Române, cu prilejul lansării operei monumentale „Diplome maramureşene”, alcătuită de Ioan Mihaly de Apşa. Noutatea absolută este că această carte fundamentală pentru Maramureş a fost tradusă pentru prima dată în limba română de profesorul Vasile Rus. Până la acea dată, mulţi dintre noi doar făceam referire la opera academicianului din Sighetu Marmaţiei. Acum o poate citi tot românul.
Ştiu că Vasile Iuga a luat bani din bancă pentru a putea tipări opera Maramureşului. Rămân la părerea că este cea mai importantă faptă a lui Vasile Iuga. Pentru Dicţionarul „Oameni de seamă ai Maramureşului”, Academia Română i-a decernat premiul „Eudoxiu Hurmuzachi”. A mai publicat sau coordonat peste 50 de cărţi de referinţă pentru cunoaşterea istoriei Maramureşului. A pus în lumină personalităţi acoperite de uitare. A organizat vestitele simpozioane „Maramureş – vatră de istorie milenară”, la care au participat istorici, profesori, folclorişti. A donat un număr mare de cărţi din titlurile tipărite la instituţii de cultură, biblioteci, şcoli, biserici, din ţară şi străinătate. Nu i-a uitat nici pe românii din preajma ţării. A pus în valoare blazoanele unor familii nobile din Maramureş. El însuşi fiind un om cu blazon.
Cum acest text l-am scris pe malul râului Brandy Vine, un fel de Mara mult mai arătoasă, nu am putut uita călătoriile de căutare în America ale căpitanului Nicolae Dunca de Şieu. A fost eroul războiului de secesiune, fiind socotit un simbol al jertfei pentru unitate şi demnitate umană. Ofiţer al lui Alexandru Ioan Cuza, apoi înrolat în armatele lui Garibaldi şi A. Lincoln, a căzut eroic în ziua de 8 iunie 1862, în bătălia de la Crosskeys şi înmormântat în Cimitirul Naţional al eroilor din oraşul Staunton, Virginia. Staunton este locul natal al preşedintelui american Woodrow Wilson, cu merite dovedite în recunoaşterea Marii Uniri a românilor.
Vasile Iuga de Sălişte a pus bazele semnării protocolului de înfrăţire a oraşului american cu Vişeu de Sus. Apoi, cu sprijinul primăriei, s-a ridicat bustul căpitanului Dunca în oraşul maramureşean. La ceremonie a fost prezent şi primarul din Staunton, John G. Avoli. Domnul Iuga este cetăţean de onoare al acestui oraş.
Multe alte reuşite completează biografia omului cu blazon. Cei cu bună-credinţă şi lucidă evaluare vor da cuvenita recunoştinţă acestui spirit căutător. Ne-a propus cunoaşterea trecutului prin documente. Am aflat cu un pic de întârziere că Vasile Iuga de Sălişte a rotunjit, la mijloc de mai, şapte decenii de viaţă. Fie acest text, gândit departe de ţară, recunoştinţa mea – a noastră – pentru căutarea dăruită Maramureşului. Sub forma unei biblioteci necesare. William Faulkner – că tot mă aflu în ţara lui, spunea că trecutul nu este niciodată mort. Ci stă aţipit prin arhive. Trebuie trezit, că avem mare nevoie de el. Ceea ce Vasile Iuga de Sălişte face de aproape un sfert de veac pentru Maramureş. Cu adevărat, este un om cu blazon.
