În 15 septembrie 2018, la CENTRUL DOCUMENTAR-EXPOZIŢIONAL AL NOBILIMII ROMÂNE MARAMUREŞENE a avut loc un simpozion organizat de Fundaţia ION şi LIVIA PISO (proiect realizat cu sprijin financiar din partea C. J. Maramureş), cu tema Maramureşul şi Marea Unire, la care au participat o seamă de personalităţi deosebite ale Culturii atât din ţară, cât şi din străinătate.
Înainte de a parcurge desfăşurătorul acestui important simpozion trebuie să subliniem câteva aspecte prin care acest colocviu ştiinţific se evidenţiază în mod cu totul deosebit, printre care numim participarea activă a Academiei Române prin reprezentanţii săi de seamă: Academician Prof. Dr. Emil Burzo, preşedintele filialei Cluj-Napoca a Academiei Române, Academician Prof. Dr. Alexandru Surdu vicepreşedinte al Academiei Române (a.D.). Surpriza mare a reprezentat-o prezenţa ca oaspete al Centrului a Preşedintelui Academiei de Ştiinţe de la Chişinău, Dl. Academician, Dr. h. c. Gheorghe Duca. Subliniem şi participarea a numeroase feţe bisericeşti de ambele rituri, din Maramureş, în frunte cu Protopopii Mihai Chira şi Vasile Hotico, precum şi Preotul Ioan Bizău, Profesor la Facultatea de Teologie din Cluj-Napoca şi Director General al postului de radio Renaştera, Cluj şi nu în ultimul rând contribuţia preotului Dumitru Iuga, parohul comunei Săcel care ne-a făcut o adevărată bucurie şi un minunat dar aducând un grup de copii de la şcoala gimnazială din Săcel, îmbrăcaţi în tradiţionalul costum maramureşenesc, conduşi de prof. Liliana Mihali. O altă onoare a constat din vizita unui grup de cuvioase feţe bisericeşti din Moldova în frunte cu Părintele Stareţ Melchisedec, Arhimandritul Mânăstirii Putna, vizită nu mai puţin simbolică în cadrul Centenarului Marii Uniri. Tot cu aceeaşi semnificaţie am avut onoarea de a-l avea drept conferenţiar pe Dl. prof. Ştefan Gorovei, Directorul Institutului Român de Genealogie şi Heraldică Sever Zotta din Iaşi. Tot printre oaspeţii de seamă prezenţi la colocviu trebuie amintiţi şi doi vizitatori din Israel, Dl. Prof. Univ. Haim Moar acompaniat de Dna. Nora Stanciu, invitaţi de preotul din Botiza, Isidor Berbecar.
Lucrările acestui simpozion au debutat, după datină cu o rugăciune rostită de Părintele Protopop Mihai Chira în unison cu întreaga asistenţă, după care amfitrionul Ion Piso a salutat proeminenţii participanţi şi distinsa asistenţă. Pentru a defini cadrul lucrărilor ştiinţifice de istorie maramureşenească a acestui simpozion, gazda a făcut apel la două vorbe, prima a marelui Nicolae Iorga care spunea: Un popor care nu-şi cunoaşte istoria (trecutul) este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii. Deci să părăsim starea supărătoare de orfani şi să purcedem a ne cunoaşte istoria adevărată. Apoi, a doua vorbă, referindu-se la înţelepciunea la care a ajuns cel mai ilustru ,,produs” al marii revoluţii de la 1789, copleşitoarea personalitate, Napoleon: Fără aristocraţie, un stat e ca un vas fără cârmă. Mai mult ca sigur că el s-a gândit la aristocraţia culturală.
Prima luare de cuvânt a fost cea a dlui Academician Emil Burzo cu subiectul Bădăcinul şi oamenii săi, în care Domnia Sa a analizat, cu precizia ştiinţifică şi acribia ce-l caracterizează, trecutul pe larg şi genealogia familiei eroului martir al neamului, Iuliu Maniu, cel căruia îi datorăm în bună parte Marea Unire. Iuliu Maniu a luptat încă din epoca în care era parlamentar la Budapesta, pentru drepturile românilor ardeleni şi pentru unirea Ardealului cu patria mumă.
La acelaşi nivel ne-a vorbit Dl. Academician Alexandru Surdu despre Contribuţia maramureşenilor la Primul Război Mondial. Domnia Sa a împărţit în două etape bătăliile; una defensivă, constând din încercarea noastră de a rezista armatelor a cinci state invadatoare pe teritoriul României, iar alta, ofensivă, în care românii victorioşi în trei bătălii ne-au adus întregirea neamului.
Ultimul dintre academicieni a vorbit Preşedintele Academiei de Ştiinţe de la Chişinău, dl. Gheorghe Duca. Domnia Sa, neţinând seamă prea mult de adagiul diplomatic care spune că în anumite situaţii nu trebuie să spui nici prea puţin, pentru a nu dezamăgi, dar nici prea mult, pentru a nu risca, ne-a convins de tot dorul şi aleanul sufletului său de român, acela de a fi împreună uniţi în aceeaşi Românie.
A urmat prof. Ştefan Gorovei, un savant în domeniul ,,Genealogiei şi Heraldicii” care ne-a vorbit cu mult interes despre Maramureşul ca leagăn mitic sau real al genealogiilor boiereşti din Moldova; dând o seamă de exemple în care ipotezele existenţei nobililor de sorgintă maramureşeană în Moldova, ipoteze ce au devenit teorii cu bază reală, (asta bineînţeles în afara întemeierii Voievodatului Moldovei de către Dragoş şi apoi Bogdan), dar şi despre cazuri în care ştiinţa mai are de cercetat pentru a ne oferi certitudine pentru ca probitatea savantului să nu fie pusă la îndoială, iar adevărul să nu sufere. Tema tratată de Domnia Sa rezonează cu aceea a Unirii, mai ales dacă ne gândim la trecut. Aceeaşi temă a unirii maramureşenilor cu moldovenii reprezenta pe la mijlocul secolului XVI-lea teama înalţilor funcţionari habsburgici. Despre acest episod a vorbit la Centru, într-un simpozion trecut, istoricul savant şi Preşedinte al Academiei Române, Dl. Ioan-Aurel Pop într-un studiu al Domniei Sale intitulat Maramureşul şi Moldova la 1547, studiu din care reiese că cei doi comisari imperiali atrăgeau atenţia asupra faptului că trebuie domolită persecuţia asupra valahilor, pentru că ,,cea mai mare parte din locuitorii comitatului Maramureş, care sunt români şi deoarece se potrivesc cu moldovenii la limbă, religie şi la obiceiuri există pericolul să se întâmple ca acest comitat, încetul cu încetul, intrând pe furiş în Moldova să se înstrăineze cu timpul, cu vreo ocazie de regat (Ungaria habsburgică)”, cu alte cuvinte era vorba încă din evul de mijloc de pericolul, pentru unii, a conştiinţei unităţii românilor.
Asupra următoarelor două comunicări o să insistăm ceva mai mult pentru că aceste studii (de sociologie) dau un răspuns indirect însă clar la un ,,mister” încă nu suficient elucidat în mecanismul său intim, şi anume: de ce Maramureşul, spre deosebire de alte regiuni, exercită un interes intens asupra turismului şi o fascinaţie deosebită asupra cercetătorilor în domeniul Culturii; cercetători români ca şi străini. Astfel comunicarea Dlui Prof. Radu Baltasiu – Geopolitica reţelelor organice pe axa Carpaţilor: familiile nobile maramureşene, consideră că atât primele scrieri în limba română, cele de la Ieud (Zbornicul de la Ieud) – dovedesc în mod peremptoriu existenţa unei doctrine politice româneşti deplin formată în conştiinţa maramureşenilor încă din sec. XIV-lea prin acest început de rostire românească (vezi studiile filosofice ale lui C. Noica) -, cât şi faptul că doi cneji români Drag şi Balc în intenţia păstrării identităţii etniei româneşti în toiul unui asalt generalizat de catolicizare, au luat iniţiativa (este vorba de sfârşitul sec. XVI-lea) de a merge la Constantinopol spre a obţine pentru mânăstirea din Perii Maramureşului (la nord de Tisa) titlul de Stavropighie, adică dependenţa directă de Patriarhatul constantinopolitan, fără intermediul vreunei Epis copii. Al doilea studiu sociologic, cel al Dnei Dr. Ovidiana Bulumac, Maramureşul în viziunea etnografului Ernest Bernea, arată cum acest excepţional sociolog, coleg cu Mircea Vulcănescu, ambii aparţinând şcolii sociologice a marelui Dimitrie Gusti, a fost cucerit de satul maramureşean, cel în care s-a păstrat în cea mai mare măsură caracterul românesc arhaic cu virtuţi spirituale inestimabile. Ernest Bernea a studiat şi a evidenţiat calităţile acestei ţări de margine, o constelaţie de aşezări-sate, ţinut ca o cetate naturală înconjurată de păduri şi munţi, ce a păstrat astfel nealterată legătura cu tradiţia veche a mentalităţii şi spiritului neaoş românesc, fapt care farmecă pe orice contemporan ce pătrunde în această lume.
Legat de această temă şi în completarea ei a fost şi valoroasa comunicare a dlui Dr. Mihai Dăncuş Limbajul ,,documentului” etnografic din perioada medievală, care a exemplificat formele decorative ale folclorului maramureşean şi semnificaţia simbolismul acestei deosebit de valoroase arte arhaice ce a inspirat pe cei mai mari artişti moderni (Brâncuşi).
Conferenţiarul Dr. Claudiu Ramon Dimitrie Butculescu, în continuarea comunicărilor sale anterioare, a vorbit despre interesanta temă a armoriilor (stemelor) nobilimii maramureşene pe care intenţionează să o adâncească în viitor în mod sistematic.
Una din cele mai aşteptate comunicări a fost Contribuţia lui Gavrilă Iuga la realizarea şi recunoaşterea Marii Uniri, a Dnei. Dr. Cristina Ţineghe. Dr. Gavrilă Iuga, fost prefect al Maramureşului, în prizonieratul din Primul Război Mondial a colindat întreaga Rusie, până la Vladivostok, pentru a înrola în regimentele de voluntari prizonieri români, voluntari ce au luptat la istorica bătălie de la Mărăşeşti, aducătoarea Marii Uniri prin sacrificiile încununate de victorie a acestor eroi români. Reîntors în ţară, Dr. Gavrilă Iuga a fost numit de către guvernul Vaida-Voievod expert pentru stabilirea graniţei de nord a ţării, sarcină pentru care a depus eforturi extraordinare pentru a convinge politicienii asupra drepturilor teritoriale ale României dincolo de Tisa.
Dna. Dr. Klara Guseth, Director al Arhivelor Naţionale din Baia Mare a vorbit extrem de documentat despre românii din Vişeu, prezentând o mulţime de liste nominale.
În încheierea acestui program extrem de bogat care a solicitat la maximum atenţia şi concentrarea asistenţei, Dl. Ovidiu Solomon în comunicarea Domniei Sale, Maramureşul Istoric între frontierele României Mari, a pus accent pe perioada dintre 1919-1921 când au existat dincolo de Tisa instituţii administrative româneşti ce au emis acte oficiale în limba română.
Text: Ion Piso
Foto: prof. Aurel Ghilezan
