Inegalitățile la pensie

Guvernul a trimis proiectul noii legi a pensiilor la Parlament și consiliile de specialitate au început discuția pe articole și amendamente. Se observă o schimbare a politicii în acest domeniu, prin accentuarea caracterului social. Ar trebui ca parlamentarii să țină seama de opinia contribuabililor și să separe net pensiile de ajutoarele sociale.
Politica europeană insistă pe pilonul drepturilor sociale, pensia fiind unul dintre acestea, pe calea solidarității economice și sociale, cu corectarea inegalităților din societate. Dar proiectul românesc de lege a pensiilor nu face acest lucru. Statul român acceptă în continuare privilegiile, diferențele între pensia minimă și maximă fiind de aproape o sută de ori: 640 lei (pensia socială) la 55.000 lei (pensia unui procuror).
Dacă dorește pace socială, Parlamentul are datoria să atenueze aceste diferențe enorme dintre oameni. Solidaritatea este un cuvînt european, dar la noi are alte conotații și se transformă în tantiemă. România trebuie să țină cont de recomandările comunitare, care recomandă protejarea oamenilor și construcția unei societăți fără discrepanțe majore.
Ce se întîmplă cu banii din pensiile foarte mari? Este evident că un om nu o poate consuma, cea mai mare parte va fi cheltuită de familia extinsă a pensionarului, ceea ce duce la nevoia de impozitare a acestor venituri anormale și nejustificate prin contribuție și nici măcar prin aportul la progresul și bunăstarea societății. Statul român este social, dar pentru unii este mumă prea bună.
Sistemul de întrajutorare între contribuabili, promovat prin noul proiect de lege a pensiilor, este corect din punct de vedere al solidarității, dar induce confuzie între ajutarea în caz de necaz și susținerea existenței unui om. Astăzi, sistemul de pensii este deturnat spre protecția socială a unor largi categorii de cetățeni, inclusiv a celor care cu bună-știință nu au contribuit la sistemul public.
Nu este datoria bugetului de pensii să facă plăți de asigurări sociale, între cele două componente ar trebui să existe distincție clară. Pensia de invaliditate se acordă pentru pierderea capacității de muncă, deci denumirea de „pensie” este greșită, ar trebui să fie un ajutor temporar, pînă la recuperarea capacității de muncă. În caz de invaliditate prelungită, pe rol să intre indemnizațiile de handicap fizic sau mental.
Sînt de înțeles unele neconcordanțe, căci sistemul cuprinde peste 5 milioane de beneficiari, din categorii sociale apărate mai bine sau mai rău de organizațiile profesionale. În spiritul european, femeile nu vor mai fi favorizate la pensie, numărul de puncte se împăr­țea la 30, față de 35 pentru bărbați, deci pensia femeilor era mai mare. Au fost eliminate și discrepanțele între persoanele pensionate după legi diferite.
Cu alte cuvinte, vor fi recalculate unitar toate cele peste 5 milioane de pensii, însă nu și pensiile speciale, de care legea nu se atinge. Dacă avem o lege unitară a salariilor, ar trebui să fie și o lege unitară a pensiilor. Și în nici un caz n-ar trebui să avansăm termene de punere în aplicare (1 septembrie 2021), sînt lipsite de realism.
Dublarea salariilor și dublarea pensiilor în timp atît de scurt, în doi-trei ani obligă statul să găsească surse de finan­țare și probabil va mări impozitele. Pentru salariile și pensiile mari, introducerea impozitării progresive este nu doar o nevoie pentru a acoperi deficitul, ci și o necesitate socială, pentru a elimina discrepanțele între veniturile contribuabililor. Sistemul de pensii are rolul să protejeze, nu să favorizeze!
Contribuabilii plătesc obligatoriu 25% din veniturile brute la Casa de pensii și asigurări sociale, iar alții nu plătesc nimic, dar la împărțirea beneficiilor se înghesuie și primesc tot atît cît ceilalți. Dacă sistemul de pensii nu va fi gîndit să fie drept, se va prăbuși.