Mâine, 10 noiembrie, vom aniversa „Ziua Artileristului” (ziua armei artilerie şi rachete terestre). Şi în 2018, tradiţia va respectată şi artileriştii, cadre, gradaţi şi soldaţi, vor sărbători cu mândrie şi orgoliu îndreptăţit arma şi tradiţiile glorioase ale acesteia. Aniversăm totodată şi împlinirea a 175 ani de la înfiinţarea primei subunităţi de artilerie (baterie) din armata română şi îi comemorăm pe înaintaşii care şi-au dat viaţa pe câmpurile de luptă pentru realizarea Marii Uniri.
Noţiunea de artilerie a apărut pe la mijlocul veacului al XV-lea. Prima atestare documentară a folosirii gurilor de foc de către oştile Ţărilor Române datează din anul 1445, iar Ştefan cel Mare şi Sfânt este primul voievod român care a inclus tunurile în sistemul de apărare a cetăţilor şi, în 1475, în bătălia de la Vaslui, a introdus în compunerea oastei sale un mare număr de piese de artilerie. În 1574, domnitorul Ioan Vodă a utilizat la Cahul tunuri de diferite mărimi, dispuse pe linii, iar în 1595, Mihai Viteazul a întrebuinţat tunurile pentru trageri de flanc.
În Ţările Române, pacea de la Adrianopol, încheiată în urma războiului ruso-turc din 1828-1829, a grăbit procesul de renaştere a armatei. În baza ”Regulamentului organic pentru miliţia naţională a Principatului Valahiei” şi a „Regulamentului organic pentru miliţia naţională a Moldovei”, în 1830, s-a trecut la organizarea noilor „oşti pământene”.
În 1835, Adunarea Naţională din Ţara Românească a propus introducerea artileriei în organizarea armatei naţionale. Proiectul de lege a fost întocmit în anul 1841 şi viza constituirea primei baterii de artilerie, urmând ca în viitor să se achiziţioneze şi tunurile. În anul 1843, domnitorul Ţării Româneşti, Gheorghe Bibescu, întreprinde o călătorie la Constantinopol şi la înapoiere sultanul îi dăruieşte patru tunuri cu ţeavă din bronz din care două au fost trimise la Craiova, iar celelalte au rămas în Bucureşti.
La 10 noiembrie 1843, prin Porunca Domnească nr. 198, s-a legiferat înfiinţarea primei baterii de artilerie a Ţării Româneşti şi încadrarea acesteia cu ofiţeri, subofiţeri şi militari. Primul comandant al bateriei a fost căpitanul Pavel Lenz.
Artileria română şi-a făcut datoria pe câmpurile de luptă din Războiul de Independenţă şi din cele două războaie mondiale, îndeplinindu-şi cu prisosinţă misiunile încredinţate, iar foarte mulţi artilerişti, ofiţeri, maiştri militari, subofiţeri şi soldaţi au căzut la datorie, pe care în acest moment aniversar îi onorăm cu un pios omagiu de recunoştinţă.
Astăzi această armă trebuie să se transforme într-un sistem integrat şi integrant în spaţiul de conflict controlat informaţional, pentru a rămâne la fel de importantă, cu rol determinant în asigurarea sprijinului prin foc pentru realizarea succesului forţelor terestre în întreg spectrul operaţional.
În acest context, Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere „Alexandru Ioan Cuza” – Filiala Maramureş şi Asociaţia Naţională Cultul Eroilor „Regina Maria” – Filiala Maramureş sunt alături de artileriştii români, fie ei activi sau în rezervă (retragere), inclusiv de cei din garnizoana Baia Mare, şi le urează mult succes, împliniri pe toate planurile şi îşi exprimă speranţa în renaşterea armei artilerie şi rachete terestre prin contribuţia şi a industriei naţionale de apărare.
La mulţi ani, artilerişti!
Col. (r.) Ioan BOTA
