S-a născut la 3 iulie 1935, în Silvașul de Sus, jud. Hunedoara, fiind fiica preotului greco-catolic Gheorghe Bolchiș și a învățătoarei Valeria Costin. A fost profesoară de științe naturale – chimie la școli din Tămădău, Tăuții Măgherăuș și Baia Mare. În anul 1976, a părăsit România, cerând azil politic în Germania. Trăiește în Augsburg, Germania. Debutează în anul 1969, în suplimentul „Maramureș”, cu schița „Lumini sângerii”. Dintre cărțile de beletristică menționăm: Comoara pierdută, povestiri, 1988; Măriuca, roman, 2005; Restituiri, roman, 2008 și 2012; La vânătoare de oameni, povestiri, 2011; Ion Șiugariu – Argat fără simbrie la Cuvânt, roman, vol. I, 2014.
(n.g.)
Ninge!
Zăpada cuvintelor albe
învăluindu’mi ființa
și primenindu’mi conștiința
mă provoacă.
Fuiorul fulgilor albi
luciri de cristale
mi se adună în palmă.
„Pământul Vostru nu este
decât un punct în Univers
Iară Voi
nimic mai mult decât
un fir de nisip
poate nici atât”!
„Dar uiți de stropul Divin”!
„O, da! Un strop ai zis?”
„Poate nu’i decât și mai puțin!”
„Poate! Dar totuși e Divin
la care eu țin!
Și El la mine
de aceea îmi trimite
fuiorul fulgilor albi
să mă lege”!
Fuiorul fulgilor albi
mi se adună în palme
bulgăre de nea
de strălucitoare cuvinte
de valoare, cristal
dar cădeau și negre
transparente, lucioase
ca de argint, în reflexe
totuși nedorite, deși nu erau urâte
erau grele, de bulgărele de nea
nu le putea duce!
Ningea!
Cădeau și cristale negre
ce nu’mi plăceau
le-am alungat
dar ele nu voiau să plece
luciri de cristale!
Atunci am pus bulgărul fuiorului de fulgi albi
pe o sobă fierbinte
și s’au topit
ca o adiere de fulg
din neliniște.
