De la extaz, la agonie

0
110

Despre tumultuoasa viață personală a lui Carol al-II-lea s-au scris cărți cu iz de alcov, dar și serioase analize asupra politicii românești, influențată de nestatornicul membru al Casei Regale. Pe această temă se cultivă un incitant folclor. Reiau și eu, pe scurt, aventura politică și amoroasă a principelui Carol, ilustrată de presa vremii, cuprinsă în Ediția „Ziarele României Mari” (nr. 9). Două ziare, cu mare impact în epocă, „Universul” și „Adevărul”, comentează renunțarea la tron a principelui Carol. Nu tremuratul de purpură a sufletului princiar interesează în mod special istoria, ci cum s-a răsfrânt aventura asupra monarhiei românești.
Ziarele au comentat fără ocolișuri, dar uneori cu partizanat politic, atitudinile principelui față de Coroană. Se știe că el se căsătorește la Odesa cu Ioana Lambrino, fără acordul Casei Regale, după ce părăsise unitatea militară pe care o conducea onorific. Își anunță renunțarea la tron. Lovitură pentru dinastie. După multe insisten­țe din partea Regelui Ferdinand, revine asupra hotărârii și promite să fie devotat țării. La 10 martie 1921, principele Carol se căsătorește cu Elena, din Casa Regală a Greciei. Au avut un singur copil, pe Mihai, viitorul monarh al României. Liniștea dinastiei nu durează mult. Casa Regală a României a trecut de la extaz la agonie în doar cinci ani. La sfârșitul anului 1921, totul părea să fi intrat pe un făgaș normal, dar principele a provocat o nouă criză. La orizont apare o altă Elenă în viața lui Carol, Elena Lupescu. În 1925, în decembrie, regele nărăvaș renunță din nou la tron. Elena Lupescu era experimentată în legăturile cu bărbații, dovedindu-se mult mai pasională decât timida lui principesă.
Ziarele au ilustrat, pe larg, această nouă tulburare a dinastiei. În 1947, Carol se căsătorește cu Elena Lupescu, în Brazilia, iar cei doi au rămas împreună până la moartea regelui, în 1953. Elena Lupescu a trăit în Portugalia, până s-a stins din viață în 1977. Derapajele sentimentale ale unui principe cu temperament au produs profunde crize și schimbări în conducerea țării. Coroana a fost serios șubrezită de purtările principelui. Editorialistul de la ziarul Adevărul (5 ianuarie 1926) consideră că problema succesiunii regale ar putea fi un început al normalizării vieții politice, prin întărirea sistemului parlamentar. S-a vehiculat ideea că Ionel Brătianu ar fi stat în spatele înlăturării lui Carol de la succesiune. Nicolae Iorga scria, în stilul său, că „ România nu mai are doi stăpâni, ci unul singur: Ion Brătianu. Dinastia de Argeș biruise cu totul pe cea de Sigmaringen.” În acea situație, s-a constituit Regența.
O fotografie din ziarul „Universul” ni-l arată, pe prima pagină, pe principele Mihai, copilul devenit moștenitorul tronului. Alături, Regența: patriarhul Miron Cristea, Principele Nicolae și D. Buzdugan, președintele Curții de Casație. Dinastia devenise fragilă, speranțele monarhiei românești erau purtate de un copil. Subiectul este aprins comentat de liderii politici reuniți în ședința comună a Camerei și Senatului. Au făcut declarații Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Nicolae Iorga, Alexandru Averescu. Opoziția acuză guvernul de egoism politic. Brătianu i-a spus lui Tătărăscu, la reuniunea Consiliului de Coroană: „Eroticul ăsta e o primejdie și pentru țară, și pentru noi; să mulțumim Providenței că putem scăpa de el.”
După cum se știe, nu au scăpat de Carol. S-a întors, și-a detronat propriul fiu, a fragilizat sistemul de partide, a permis formarea unei camarile corupte, sub patronajul Elenei Lupescu. A instaurat dictatura regală, dar sub presiunea generalului Antonescu este nevoit să abdice și să plece în exil. Cu Elena Lupescu. Cine a fost femeia fatală care a schimbat destinul monarhiei românești? Originară dintr-o familie evreiască (Grunberg), s-a născut la Herța. Apoi familia a coborât la Iași. Tatăl, comerciant, trece la ortodoxism, luând-și numele de Lupescu. Elena este trimisă la București pentru a-și desăvârși educația. Ziarele vremii indică o femeie inteligentă, ambițioasă, intuitivă, disimulantă și provocatoare. Și-a dorit să ajungă în preajma lui Carol. A reușit până la moarte. Pamfil Șeicaru, cel mai mare jurnalist din perioada interbelică, îi face următorul portret: „O femeie vulgară, indecentă, stăpânind toate vicleșugurile de alcov, știind să-și reîmprospăteze până la epuizare dorința partenerului, știind să-și domine oboseala și care în loc de un leșinat sentimentalism, să-i servească o pitorească trivialitate.”
De unde știa ctitorul Mănăstirii Orșova aceste detalii? S-a documentat, a scris un roman, „Vulpea roșcată”, care are ca subiect viața Elenei Lupescu. Multe mai scriau ziarele vremii! Ce film s-ar putea face având ca temă relația dintre iubire și putere! Mai palpitant decât „Elena din Troia.” Mâine, 5 februarie, Ediția se ocupă de nașterea PNȚ. Este ziua în care se împlinesc 66 de ani de la moartea lui Iuliu Maniu, în închisoarea din Sighet.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.