A fost o perioadă, la începutul tranziției, când ni se spunea că între cele două războaie România a avut măreție. Răsfoind istoria recentă, am văzut că lucrurile sunt împărțite. O mândrie absolută este înfăptuirea României Mari. Apoi, cultura română, în două decenii, s-a sincronizat valoric cu Europa și alte părți ale lumii. Nici economia nu a fost neglijată. A avut vârfuri de sarcină. Privind cu luciditate vremea aceea, vom constata că România a fost extrem de agitată. De la marile greve, cu păguboase curbe de sacrificiu, la asasinate. În data de 29 decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia, a fost asasinat I.G. Duca, prim-ministrul României, de un grup de legionari. Moartea lui a arătat că nimeni nu putea fi protejat de violența extremismului de dreapta, nici măcar un premier.
La sfârșitul anului 1933, situația politică din România se anunța a fi extrem de complicată. Țărăniștii nu reușiseră să-și îndeplinească promisiunile pentru asigurarea unui viitor mai bun românilor. Liberalii se străduiau să-și recâștige pozițiile pierdute, iar regele Carol al II-lea începea să fie tot mai puțin preocupat de democrație. De altfel, regele a vizat constant subminarea partidelor politice și erodarea democrației românești. De ce l-au dușmănit legionarii pe I.G. Duca? Premierul era un adept al ordinii sociale și s-a exprimat în mai multe rânduri împotriva curentelor extremiste. În 1930, Duca devenea președintele Partidului Național Liberal, iar în 14 noiembrie era desemnat prim-ministru. Guvernul Duca a fost privit cu ostilitate de adversarii politici, dar în special de Garda de Fier.
Ziarul „Viitorul” care însoțește Ediția „Ziarele României Mari”, numărul 18, făcea cunoscută intenția guvernului de a lua măsuri de înfrânare a curentelor de ură care înțelegeau să-și facă dreptate cu revolverul. Liderul Legiunii, Zelea Codreanu, a fost ales deputat în Parlamentul României. Avea alte pârghii de luptă, dar a deschis seria violențelor politice împotriva unor lideri, chiar și împotriva regelui. Duca avea o misiune grea de a organiza alegeri sub presiunea legionarilor. Forțele de ordine au fost mobilizate pentru destructurarea cuiburilor legionare. Violenței guvernamentale, din timpul campaniei electorale, i s-a răspuns cu violență. La 9 decembrie 1933, Garda de Fier era dizolvată prin hotărâre de guvern. Decizia a fost contestată de mulți din guvern, iar regele nu a semnat decretul. S-a ordonat arestarea a mii de legionari.
Furia Gărzii de Fier s-a îndreptat împotriva lui Duca. Care a fost avertizat că și-a semnat condamnarea la moarte. Alegerile au fost câștigate de liberali. În 29 decembrie 1933. Duca a mers la Peleș pentru a-i prezenta regelui rezultatele oficiale ale alegerilor. După încheierea audienței, prim-ministrul s-a îndreptat spre gara Sinaia, unde pe peron, într-o busculadă provocată de trei legionari, a fost împușcat în cap cu cinci gloanțe. Condițiile în care s-a produs asasinatul au alimentat numeroase zvonuri referitoare chiar la implicarea regelui, care nici nu a participat la funeralii. După asasinat, orașele au fost puse sub stare de asediu, iar presa a fost cenzurată în toată țara. Un nou val de arestări pentru legionari și simpatizanții lor. Atentatorii au fost condamnați la închisoare pe viață.
Citesc în presa vremii că în fața tribunalului, politicieni de frunte ai opoziției s-au plâns de manipularea alegerilor de către autorități, calificând că dispozițiile împotriva legionarilor au fost exagerate. Doamne, unde duce politica și dorința de putere! Asasinarea lui Duca a instituit moartea ca mijloc de purificare a societății. Mă gândesc și la împușcarea marelui Nicolae Iorga de aceleași forțe extremiste. După cum se vede, perioada interbelică a fost extrem de tensionată. E bine să știm!
Ediția de astăzi se ocupă de reluarea relațiilor diplomatice între România și Uniunea Sovietică.



























