Proiectul Artă şi Solidaritate Creştină

0
66

Scurt istoric

În anul 2004, în urmă cu 15 ani, la propunerea artistului plastic Simion Pop, de a găzdui o tabără de pictură a studenţilor de la Secţia de Arte Plastice şi Decorative, a Universităţii de Nord din Baia Mare, am propus, cu binecuvântarea ÎPS Justinian, Episcopul Maramureşului şi Sătmarului şi a PS Iustin, pe atunci Arhiereu Vicar, partenerilor noştri – Fundaţia Hope and Homes for Childrens România – asumarea unui proiect social în favoarea copiilor instituţionalizaţi în Centrele de Plasament din Maramureş. Acest proiect îşi propunea să valorifice o apropiere între copiii amintiţi şi studenţii de la Arte Plastice, în cadrul unei relaţii de mentorat cu valenţe vocaţionale, suportive sau chiar terapeutice. Acest fapt s-a propus a se realiza prin organizarea unei tabere anuale comune a copiilor şi studenţilor de la Arte Plastice.
La prima ediţie, 15 copii şi tot atâţia studenţi aflaţi sub îndrumarea profesorului lor Simion Pop au avut bucuria de a picta peisajele minunate ale satului Hoteni, de a lega prietenii, de a descoperi vocaţii pedagogice sau artistice, şi de a lăsa în urmă primele lucrări de artă, constituite într-o colecţie de pictură, cu bune şi reuşite încercări sau doar căutări spre definire.
În fiecare an, dorinţa copiilor de a participa la aceste tabere a fost peste aşteptări. Se prefera, de către copiii talentaţi, participarea la această tabără în locul alteia mult mai râvnite, la mare sau deltă. Era o singură problemă, în ziua de rămas bun, când adesea se vărsau lacrimi.
Anii au trecut şi, de la primii studenţi participanţi, taberele s-au bucurat de prezenţa unor nume de referinţă din pictura contemporană, din mai multe ţări europene precum: Anglia, Belgia, Germania, Suedia, Ungaria, Ucraina, Elveţia, Olanda. Numărul copiilor participanţi din întreaga ţară, ca şi al artiştilor a crescut atât de mult, încât a fost necesară o reformulare a conceptului într-o şcoală de vară, cu participanţi pe întreaga perioadă de vacanţă, în grupe de câte 10 copii şi 10 artişti plastici. Se pare că şi această etapă este insuficientă.
În decursul celor 15 ani de existenţă şi alte instituţii de prestigiu s-au alăturat iniţiatorilor, cu forme concrete de sprijin, şi amintim aici Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului, Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Maramureş, Uniunea Artiştilor Plastici, Cluburi Rotary etc.

După 15 ani,

La capătul timpului, avem credinţa că vom sta la judecată. Faptele noastre vor fi cercetate şi tot ce au produs ele în istoria lumii va fi văzut. Lucruri acum însemnate nu vor fi trecut proba focului şi vor fi şterse. Unele fapte vor sta în lumină, altele în întuneric, după cum au atins şi înălţat sau doborât suflete. Oricum la acest moment nu e încă nimic definitiv câştigat sau definitiv pierdut. Nu putem judeca un fenomen ce pare încă a creşte şi a produce efecte. Sumare observaţii se pot însă face şi mai ales stări de recunoştinţă se pot exprima spre cei care au pietruit acest drum.
Bilanţurile pot purta cu ele cifre semnificative, aproape de o mie de copii participanţi, instituţionalizaţi şi din comunitate, aproximativ 500 de pictori, sculptori, muzicieni, ceramişti, meşteşugari s-au lăsat purtaţi de farmecul şi bucuria copilăriei, a pânzelor pictate, a lemnelor şi pietrelor cioplite, a cântecelor şi jocurilor, pe uliţele satelor Hoteni şi Deseşti, câştigând clipe înălţătoare.
Peste o mie de lucrări de artă, au fost realizate în aceşti ani. Unele dintre ele de certă valoare, se află în colecţii particulare în urma scoaterii lor la licitaţie pentru a fi vândute şi a sprijini proiectele sociale implementate de noi. Altele au putut fi văzute în expoziţiile organizate de-a lungul timpului în diferite locaţii. Lucrări fără o mare valoare artistică poartă semnul introspecţiilor diagnostic, al refulărilor eliberatoare sau al căutărilor creative şi dobândesc lumină din perspectiva observării etapelor devenirii şi împlinirii unor mari personalităţi ale artei contemporane.
Dacă momentele de bilanţ preferă să enumere realizările, nu trebuie uitate şi neîmplinirile acestui proiect. Adesea au fost resurse puţine la nivelul întregului grup, cu toate că participarea copiilor a fost susţinută deplin prin finanţarea din partea partenerilor noştri, număr de voluntari implicaţi în organizare insuficient, materiale pentru pictură prea puţine, spaţii de cazare limitate şi multe altele. Toate acestea au fost suplinite adesea prin mari eforturi ale celor implicaţi şi toate neajunsurile să treacă aproape neobservate.
Viitorul nu este în stăpânirea noastră şi nu ştim ce ne va aduce. Ce ştim însă este faptul că, în următorii ani, aceste activităţi, din cadrul taberelor sociale sau a Şcolii de vară Artă şi Solidaritate, vor fi preluate ca activităţi permanente în cadrul Centrului de zi Sfinţii Brâncoveni şi a proiectului Satul Copilăriei.
Realizarea unui catalog al colecţiei şi a unui web site de promovare sunt alte necesităţi ale acestui proiect, pentru valorizarea lucrărilor şi asigurarea continuităţii. O idee ce ne este sugerată, şi sperăm să fie şi realizată în viitor, este şi realizarea unui spaţiu muzeal pentru adăpostirea celor mai reprezentative lucrări.
Peste toate cele amintite, din sacul de vise mai vrem să vă arătăm doar o lume mai bună şi mai frumoasă, în care s-a revărsat şi o parte din sufletul nostru al trecătorilor de acum, plină de copii fericiţi şi de oameni ce nu mai cunosc răutatea şi urâtul.
Pr. Ioan ARDELEAN

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.