DIICOT a dispus trimiterea în judecată a 14 persoane, printre care se află soţii Schumann Bert Sieghard şi Schumann Babett şi un asistent social de la DGASPC Maramureş, în dosarul tinerilor germani ţinuţi în sclavie într-un centru din oraşul Vişeu de Sus. Cele 14 persoane sînt acuzate de procurori de săvîrşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de minori, trafic de persoane, lipsire de libertate în mod ilegal, spălare a banilor şi abuz în serviciu.
La 8 km de oraş
În perioada martie 2014 – august 2019, cetăţenii germani Schumann Bert Sieghard şi Schumann Babett şi cetăţeanul român Vasile Năsui, zis Neţu, au traficat tineri de naţionalitate germană, cu vîrsta între 12 şi 18 ani, sub paravanul desfăşurării unor servicii educative de recuperare şi reintegrare socială, în baza unor programe derulate de fundaţii ale soţilor Schumann. Tinerii germani au fost supuşi unor tratamente abuzive, fiind exploataţi prin muncă, folosindu-se metode brutale, traumatizante (exercitarea repetată a unor acte de violenţă fizică, ameninţări, încarcerare, tratamente umilitoare, privare de tratament medical, privare de continuarea studiilor). Furnizarea serviciului social s-a realizat prin intermediul unei entităţi (nedefinibilă din punct de vedere juridic) intitulată Centrul „Projekt Maramureş”, situat pe un vîrf de deal, într-o zonă fără semnal GSM, pe un drum forestier, fiind necesar un vehicul 4×4, aflat la 8 km de Vişeu de Sus. Pe timp de iarnă, copiii germani erau izolaţi.
Bani din Germania
Fondurile băneşti cu ajutorul cărora „Projekt Maramureş” îşi desfăşura activitatea erau furnizate de statul german către o asociaţie înregistrată în aceeaşi ţară şi de aici direct către Schumann Bert Sieghard, existînd mai multe conturi bancare deschise pe numele său. Inculpaţii, profitînd de programele de integrare socială finanţate de către statul german, au folosit cea mai mare parte a acestor fonduri în alte scopuri decît cele dedicate, însuşindu-şi sume de bani în mod ilicit. Copiii aduşi în acest proiect erau luaţi de către statul german în custodie de la părinţii acestora, după care erau încredinţaţi direct către „Projekt Maramureş”.
Educaţie cu forţa
Adolescenţii, cetăţeni germani, provenind din medii dezorganizate, aveau comportamente antisociale şi ostile ideii de integrare socială. Sau, din cauza unor afecţiuni grave, au devenit instabili emoţional. În programele oficiale ale „Projekt Maramureş” erau prevăzute activităţi recreative, menite să stimuleze dorinţa de linişte şi de integrare a tinerilor, de regulă în mijlocul naturii, prin intermediul unor specialişti în pedagogie şi psihologie. Dar în realitate, erau de aparenţă, majoritatea tinerilor fiind excluşi de la continuarea studiilor, le erau confiscate actele de identitate, bunurile personale, telefoanele, tabletele, deci nu puteau să comunice cu lumea exterioară. Erau supuşi unor metode dure de educaţie, promovate de Schumann Bert Sieghard în baza unor convingeri personale. Metodele erau barbare, aducerea şi ţinerea în veritabilă sclavie, obligarea la executarea unor munci fizice, exercitându-se acte de constrîngere fizică (bătăi, privare de hrană, lipsire de libertate, legarea cu funii, ţinerea minorilor în frig sau în ploaie).
Pedepsele

Adolescenţii germani erau supuşi unui program de izolare de aproximativ 3 săptămîni, în scopul „îmblînzirii” acestora. Regulile erau scrise în limba germană pe hîrtie A4, înrămate şi afişate la vedere în centru: „Pedeapsa/regula „1 la 1” – copilul nu fumează, nu are voie singur în oraş, nu are voie să se uite la televizor, nu mănîncă în bucătărie cu ceilalţi copii, ci singur în cameră, nu are voie să se îndepărteze de adultul care îl are în supraveghere. Această aşa-zisă pedeapsă dura maximum 3 săptămîni şi se aplica în cazul în care copiii se băteau între ei, băteau animalele, dădeau foc unor diferite obiecte.
Pedeapsa/regula „2 la 1” reprezenta o casă în care 2 adulţi supravegheau 1 copil. Casa era compusă dintr-o cameră unde erau cazaţi adulţii, iar din acea cameră exista acces către o altă cameră unde era cazat copilul, precum şi către o baie pentru ambele camere. Copilul mînca în cameră, separat de alţi tineri, iar dacă avea un comportament adecvat, îi era permis accesul la televizorul aflat în camera în care erau cazaţi adulţii ce-l supravegheau. Această regulă/pedeapsă se aplica unui copil care nu se integra şi nu socializa cu alţii copii dintr-un grup sau avea un comportament violent în cadrul familiilor unde era dat în plasament.
Regula „leicht matrose” (marinar uşor) însemna că un copil era cazat singur, avea o raţie de 3 ţigări pe zi, activităţile erau libere, în sensul că dacă unii dintre angajaţi erau repartizaţi singuri să îndeplinească sarcini zilnice, acel copil se deplasa cu aceştia să îi ajute (de exemplu, la cosit sau strîns de fîn, hrănirea animalelor, în atelierul de tîmplărie, de mobilă, în cel de fierărie).
Regula „matrose” (marinar) însemna 5 ţigări/zi, posibilitatea de a lucra peste program pentru a cîştiga bani în plus, putea să meargă la cel mai apropiat magazin, în zilele de weekend avea voie în oraş, la cumpărături, iar o dată pe lună avea o zi liberă pe care alegea să şi-o petreacă cum doreşte.
Asistentul social ştia!
Pentru a oferi un aspect de legalitate activităţilor desfăşurate în centru, a fost cooptat Iusco Marcel Vasile, asistent social în cadrul DGASPC Maramureş, desemnat manager de caz în privinţa serviciului social prestat în cadrul „Centrului de asistenţă şi sprijin pentru reabilitarea socială a copiilor şi tinerilor cu probleme comportamentale Projekt Maramureş” din Vişeu de Sus. Iusco Marcel Vasile a sprijinit activitatea grupării începînd cu anul 2015 şi pînă în luna august 2019. Deşi avea cunoştinţă de faptul că respectivul centru nu era licenţiat să funcţioneze legal ca serviciu rezidenţial, nu a îndrumat responsabilii centrului în vederea licenţierii. Iusco Marcel Vasile a efectuat controale la Centrul „Projekt Maramureş”, însă n-a solicitat lămuriri cu privire la copiii daţi în plasament, n-a întocmit nici un fel de sesizare cu privire la minorii găsiţi în centru şi a întocmit rapoarte de control neveridice, fără a face verificări efective cu privire la situaţia acestora.
Dosarul se va judeca la Tribunalul Maramureş. (Ioan NEGRU)






























