Kalergi și Basarabia

0
62

Nu doresc a vă obosi cu nume de personaje despre care nici eu nu știam prea multe. Mai ieri, l-am adus în discuție pe contele Richard von Kalergi, care mai nou este repus în actualitate. Ca un fel de ideolog al noii construcții europene, visată prin anul 1922. Mulți dintre noi știam că nucleul de astăzi al Uniunii Europene își are originea în Comunitatea Europeană a Cărbunelelui și Oțelului, apărută prin 1951. Dar începuturile ideii europene datează de prin 1945. Integrarea europeană a fost văzută ca un antidot al naționalismului extremist, care a devastat continentul. Numai că teoria contelui austriac, care proclama abolirea dreptului popoarelor la autodeterminare, deci eliminarea națiunilor de sine stătătoare, nu era în favoarea Întregirii României. Mi-a reținut serios atenția efectul cărții lui Kalergi, “Pan Europa”, asupra perioadei noastre interbelice, care a iscat mai multe mișcări.
Autorul a susținut conferințe la Berlin, Roma, Varșovia, Viena, Praga, ba a făcut un turneu și în America. Unde s-a ciocnit cu viziunea președintelui Wilson despre statele naționale. Scriitorul și bibliograful român, Emanoil Bucuța, membru al Academiei Române, a reacționat în scris, prin 1926, la fierberea opiniilor ce încercau să toarne ideile austriacului în tiparele unei organizări practice. Pan Europa însemna un sistem pentru o nouă grupare a țărilor, care s-ar uni și sfărâma, după criterii politice și economice, în grupuri ciudate, care schimbă caleidoscopul lumii. Și se dau argumente, cu oameni și suprafețe, din Asia până în Rusia, din Europa până în Canada, despre o nouă înfățișare a continentelor. Autorul citat privea cu neîncredere sistemul propus. Se vorbea despre splendida izolare a Angliei, a se vedea Brexit-ul, iar marginile Europei să fie aceleași cu ale Rusiei. Aici Kalergi se întâlnește cu Basarabia, care tocmai se reunise cu România.
În revista sa “Pan Europa,” care se ocupa în fiecare număr de situația internațională, scria pe larg despre chestiunea Basarabiei. Tocmai privind hotarul ruso-european, cu o spărtură, care se cheamă Basarabia. Rusia nu a recunoscut niciodată latura de aici a graniței, spunea austriacul. Se vorbește despre Basarabia ocupată, iar Prutul este hotarul cu România. Pe atunci, granița era pe Nistru. “Atâta vreme cât ține deosebirea aceasta de vederi și cele două puteri nu se învoiesc, Basarabia reprezintă cea mai aprigă primejdie pentru pacea europeană. O trecere peste Nistru a trupelor roșii ar aduce nu numai un război ruso-român, ci un nou război european. De aceea problema Basarabiei nu poate fi privită ca interesând numai România și Rusia”, scria autorul nostru. Noi, cei de astăzi, nu știam prea multe despre tensiunea europeană care mocnea în jurul Basarabiei, proaspăt unită cu Țara.
Dezlegarea acestui nod era foarte grea deoarece nici una dintre părți nu dorea să renunțe la dreptul asupra acestui teritoriu dintre Prut și Nistru. Se vorbea, la nivel european, despre un compromis. România ar putea să se lipsească de tezaurul pierdut în Rusia în schimbul Basarabiei. Nu știam despre această variantă. Că am rămas și fără tezaur, dar și fără Basarabia. De aceea, personajul scos de la naftalină, cu teoriile lui cu tot, prezintă interes pentru noi. Scria Emanoil Bucuța atunci, cu potrivire în prezent: „Iară ar fi să ni se dea rosturi de mare cinste, ca acelea medievale, de strajă și de punte la pragul Răsăritului, și iară, ca atunci, să ne jertfim pentru ceilalți.” Condiția: vrem Basarabia întreagă! De strajă am ajuns la actuala Pan Europa, dar cu hotarul pe Prut și nu pe Nistru. Și în perioada interbelică era o teamă pentru statornicia Marii Uniri. Ni s-a potrivit spusa ca blestem: de ce te temi, nu scapi!
Și n-am scăpat de tristul an, pentru România, anul 1940! Emanoil Bucuța, în 1926, dorea să rămânem în România întregită. Cu liniște la Răsărit. Pentru aceasta propune o viziune utopică. Să ajungem odată “să vorbim cu poporul rus, peste potentații lui, țari bizantini sau comisari sovietici, pentru ca dreptul nostru să nu mai stea, ca astăzi, sub gurile de tun și înaintea copitelor călărimii cazace, sau în meandrele binevoitoare ale dialecticii vieneze.”
Sunt interesante, de luat în seamă, teoriile lui Kalergi, în măsura în care au prefațat actuala întocmire europeană. Cu multe idei controversate, austriacul a fost numit acum un vizionar european. Mai nou, s-a instituit și un premiu cu numele lui, cu care au fost cinstiți lideri europeni. Dar și doi președinți ai României. Da, Kalergi și Basarabia, o temă de meditat!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.