Cetățeanul siderat

0
45

Trăim viața între două alegeri și sub acoperișul acestei pandemii care, din păcate, și-a vârât coada și în viața politică. Am văzut medici sfidați de politicieni, ori oameni ai partidelor jucând rolul de pricepuți ai sănătății noastre. Deși profesia lor se referă la cu totul alte domenii. Apoi, alegerile locale au tras după ele situații cam hilare. Cetățeanul siderat vede cu ochiul liber că, în timpul campaniei electorale, se păstrează, în toate partidele, o tăcere asumată față de unele prevederi legale. Răbufnesc doar acolo unde interesele se ciocnesc. Așa se scot de la naftalină păcate săvârșite cu ani în urmă, unele iertate de justiție ca fiind neadevărate, altele prescrise. Că și în politică timpul trece.
Unele păcate sunt dovedite dar îmbălsămate. Cum este cazul celebrului plagiat. Sau alte hoții făcute dar uitate. Miza mare, pentru politicieni, este orizontul apropiat, adică 6 decembrie, în ziua Sfântului Nicolae. Când toți se așteaptă să primească daruri pentru un timp parlamentar. Pentru unii, un loc teribil de confortabil pentru umflarea în pene, este vorba despre cântecul imu­nității, zid de apărare pentru multe ciudățenii neștiute de noi. Văd frecușurile din cauza listelor pentru alegerile parlamentare. Am urmărit acest spectacol desfășurat între lacrimi și trădare. Nu să constat că se vrea o primenire a celor care sunt desemnați să facă legile țării, ci dimpotrivă.
De multe ori s-a nimerit cu oiștea în gard. Unii îmi pun semne de întrebare și mă pun în situația cetățeanului siderat. Adică mă duc la constatarea lui Winston Churchill, personaj care știa ce spune cînd se referea la societatea britanică din vremea lui: „Faceți din proști conducători și apoi vă întrebați de unde vine dezastrul.” Eu nu-mi permit asemenea afirmații, mai ales că este vorba de scumpa noastră patrie, de care nu prea amintesc mulți. Dar agitația electorală, la care suntem martori, ne sugerează că parcurgem din plin o experiență similară. De aici s-a născut personajul cetățeanului siderat și pe meleagurile noastre. În primul rând mi se pare o nelegiuire morală că lumea politică românească nu are un culoar comun pentru sănătatea țării.
Furia oarbă a oamenilor politici este pe seama societății în care trăim. A celor atinși de nemilosul și adevăratul virus. În timp ce scriu acest text, îl văd pe Emil Boc, primarul Clujului, care cheamă la solidaritate și patriotism. În vremi de cumpănă, românii se adună. Îmi aduc aminte de o zicală din satul meu: La dor și la supărare/ trebe om cu minte mare. Da, de acești oameni avem nevoie și în Casa Țării. Fiecare partid este în frământare. Nemulțumiții caută alte culcușuri. Unii sunt ajutați să le afle. Cum este cazul ministrului pesedist cu alte întrebări. Cei care pleacă, lasă cuvinte în urmă. Cum este un fost lider Pro România, care apreciază alianța fostului său partid cu ALDE ca fiind fără viziune clară, pare a fi „o unire matrimonială cu o fată bătrână lipsită de pețitori.”
Da, nu uit nici eu că partidul lui Ponta s-a născut ca o reacție la demersurile despotice și autoritare ale lui Dragnea și Tăriceanu. Dar și în politică, uneori, contrariile se atrag. Iar noi rămânem cetățenii siderați. Mai ales cei înrolați politic. Unora chiar nu le pasă. Listă și Parlament să fie. Toată lumea vrea să scape de toată lumea. Un egoism politic extrem de vânjos. Chiar și președintele țării exagerează când repetă, la nesfârșit, că vrea dispariția unui partid de pe scena politică a țării. Așa ceva nu există! Trimiteți-l în opoziție ca să funcționeze democrația, domnule președinte. Și liberalii au persoane controversate, fiind cunoscute prin fapte care au scandalizat. Apoi am remarcat traseiștii fără remușcări. Ce naiv sunt: remușcări când este vorba de avantaje fără promisiuni?
Cei de pe liste prezentați-vă în scris, chiar în presă, ce doriți să gândiți pentru țară? Prea se uită scopul pentru tron. M-am uitat și eu pe listele pentru alegerile parlamentare din Maramureș. Sunt și ceva garanții. Dar îmi asum condiția de cetățean siderat. Unii chiar nu au o gîndire parlamentară. Declarație pe proprie răspundere. Deci, nu mă bucur prea tare. Ați auzit? USR îl vrea premier pe Cioloș. Și tinerele vlăstare ale politicii românești, deși unii au ajuns la somnul de amiază, prețuiesc, în primul rând, ștacheta ridicată la bani și la putere. Pe probe. S-a uitat morala, ideologia, demnitatea și principiile. Declarație pe proprie răspundere. Zău, scrieți pe hârtie ce vreți să faceți. Ca să știm și noi. Altfel, rămânem cetățeni siderați, adică încremeniți, împietriți, mirați, stupefiați, surprinși, consternați. Ceea ce vă cer este perfect democratic.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.