A fost în urmă cu peste 30 de ani, o echipă de fotbal frumoasă, la Târgu Lăpuș. Fotbalul era singurul sport competitiv care se practica pe acele vremuri în oraș. Era iubit de toată lumea, iar fotbaliștii erau respectați. Oamenii umpleau tribunele și cu toții ne bucuram.
„Ne certau, ne aclamau, dar era minunat. Era printre puținele bucurii ale copilăriei de atunci. Ziua de luni, în special când duminica echipa juca în deplasare, în oraș, la cofetărie, ciuperca, restaurant, piticu și la liceu, microbiștii, profesorii și elevii discutau numai de evoluția și rezultatul „Lăpușului” Tg. Lăpuș” Cu bune, cu rele, jucătorii erau mai cunoscuți în zonă, ca primarul. Ușile li se dechideau oriunde. Era ceva frumos și de neuitat, mai ales pentru cei care veneau de la țară. Cum terminai clasa a VIII-a, cei mai talentați veneau la preselecția de la club, unde cu rigurozitate profesorul Iosif Fischer îi selecta, iar apoi îi antrena. „Câțiva ani au fost deosebiți, apoi fiecare dintre noi și-a luat „zborul”, însă nu am uitat niciodată ce frumos era cândva. Acum, trăim clipe tumultoase din cauza virusului provocat de alții, însă ne bucurăm că am găsit o zi în care unii dintre noi să ne revedem pe teren. Jocul nu l-am uitat, însă probleme ne-a făcut mingea, care nu prea ne-a mai ascultat. Cel mai frumos a fost la repriza a treia, unde am socializat și depănat amintiri”.
V. GHERMAN
