La poarta președintelui Biden

0
85

Ceremonia de învestire a celui de-al 46-lea președinte al Statelor Unite ale Americii, democratul Joe Biden, de astăzi, 20 ianuarie 2021, nu va semăna cu celelalte din istoria americană. Se va desfășura sub deviza: „America Unită.” Comentatorii sunt mirați, cine a ales acest slogan, deoarece se potrivește ca nuca în perete, deoarece divizarea Americii se vede și din România. Festivitatea are loc în condiții impuse de pandemie, dar și într-un climat sporit de securitate, în absența miilor de spectatori care se aflau în fața Capitoliului și pe Pennsylvania Avenue. În schimb, spațiul destinat ceremoniei de învestitură va fi sub controlul a mii de militari din Garda Națională. La rândul ei, celebra Gardă, căreia i se solicită prezența numai în cazuri excepționale, este verificată de FBI.
Încrederea este șubrezită după evenimentele din 6 ianuarie, când a fost luat cu asalt Congresul american, simbolul democrației, spre care suntem invitați să privim. Alesul președinte, Joe Biden, și numita vicepreședintă, Kamala Harris, își primesc oficial posturile pe treptele Capitoliului, pe unde au trecut cei care au vandalizat o parte din celebrul simbol. Biden va depune astăzi jurământul, în absența deliberată a celui căruia îi succede. Ca să nu intrăm în panică, m-am dus la istoria președinților americani, la predarea și preluarea puterii. Gestul lui Donald Trump nu este tocmai singular. De la George Washington până astăzi au mai fost șașe președinți care nu au urat succes urmașului la tron. De acum, fostul președinte Trump a fost rugat să rostească un cuvânt de adio națiunii pe care a servit-o o legislatură. Supărat pe democrați care l-au dus la eșec, a refuzat.
Supărarea-i mare. Cineva, din anturaj, l-ar fi convins că nu-i frumos să se poarte așa cu marele popor american, și ar fi promis că va organiza un miting adecvat pentru acest moment. Apoi, Trump și soția lui, Melania, vor urca pentru ultima oară la bordul lui Air Force One, iar la coborâre, comandantul echipajului îl va saluta pentru ultima oară: „La revedere, domnule președinte!” De aici va începe o altă viață pentru domnul Trump. Democrații i-au promis zile mai frâmântate. Domnul președinte al Statelor Unite ale Americii, Joe Biden, va semna astăzi decrete care se referă la Acordurile de la Paris, privind clima și la abolirea interdicțiilor de intrare pe teritoriul american a unor resortisanți din anumite țări, mai ales musulmane.
Alte decrete se referă la relansarea economică, la măsuri împotriva Covid 19 și la lupta pentru o justiție socială și antirasială. Ce va fi vom vedea. Orice minte lucidă și rațională nu poate să nu se întrebe cum va rezista Joe Biden, ajuns la Casa Albă la 78 de ani și o lună, cel mai bătrân președinte din istoria Americii. Cei care l-au propus și susținut știu ei de ce. Titlul acestui text nu este o capcană pentru cititori. Cele două șederi scurte, ale mele, pe Coasta de Est a Americii, le-am petrecut în orașul Wilmington, statul Delaware. Acolo am aflat că Marco și familia lui locuiesc în același oraș în care s-a născut și trăiește Joe Biden. Pe atunci era vicepreședinte al lui Barak Obama. Într-o zi însorită, Marco și tatăl lui, Horațiu, mi-au propus să merg la o herghelie cu cai de rasă. În drum spre locul cu pricina, am trecut, pe un drum îngust, pe la poarta domnului Joe Biden. Am oprit mașina. Am admirat gardul înalt de iederă, o poartă modestă în comparație cu reședința demnitarului american.
Mi-a trecut prin minte ideea că locul ar fi tocmai potrivit pentru o poartă maramureșeană. Nu-i târziu să-i sugerăm ideea. Mai ales că un predecesor al dumisale, Bill Clinton, după cum mi-a spus Augustin Buzura, a trecut pe sub acest simbol al Maramureșului. Pe când târgul României era în fața Capitoliului. Apoi, Marco m-a dus la un minimarket, de unde Joe Biden își cumpără lapte și brânză. Am aflat multe amănunte despre purtarea modestă a actualului președinte american, care astăzi a depus jurământul în fața națiunii. Poate o să mai scriu despre aceste amănunte, despre cel mai puternic om al planetei. Zău, am fost până la poartă. Data viitoare, cine știe? Dacă nu mă credeți, întrebați-l pe Marco!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.