Gospodăriile din sate practică agricultura pentru autoconsum, dar tot mai multe renunță la cultivarea terenului agricol și creșterea animalelor, sub presiunea statului, care le impune noi și noi restricții. Târgurile au fost închise, iar piețele agroalimentare sunt pline de bișnițari, așa că surplusul rezultat din gospodărie nu poate fi vândut.
Statul a exclus țăranii de la subvenții și doar fermierii primesc ajutor, adică agricultorii care au mult pământ și multe animale. Țăranul cu 3-4 ha de teren agricol și 3-4 vaci de lapte este descurajat prin toate mijloacele posibile și împins să renunțe la agricultură. Țăranii și-au vândut pământul și animalele, forțat, din cauza șicanelor continue la care sunt supuși. Țăranii n-au dispărut după colectivizare, nici în vremea lui Ceaușescu, dar iată că acum, în democrație, pur și simplu nu mai au voie să crească animale. Pășunile sătești, primite în 1921 prin reforma agrară, tocmai pentru a crește animale, au fost retrocedate primăriilor și vândute pe nimic unor investitori, iar altele sunt lăsate în paragină, în așteptarea unor cumpărători străini dacă se poate.
Aceste acțiuni concertate împotriva gospodarilor de la sate au efecte pe care politicienii nu le-au prevăzut. Numărul animalelor a scăzut dramatic, iar preconizatele mari ferme de vaci de lapte, cu roboți de muls, nu mai apar. Piața laptelui se bazează în continuare pe vacile crescute de gospodari în grajd, în satele mai îndepărtate de oraș, unde politica europeană comună încă n-a ajuns, dar nu e departe…
Statul a descurajat îngrășarea porcilor și creșterea scroafelor pentru purcei în gospodării, ceea ce nici comuniștii n-au îndrăznit. Regimul Ceaușescu îi încuraja pe țărani să predea porci și viței grași la abator.
Statul democrat a crezut că fermele intensive, mari, bazate pe chimicale și pesticide, vor hrăni poporul, dar azi își dă seama că au apărut probleme uriașe cu poluarea mediului și calitatea produselor. Pânza freatică este poluată cu nitrați, animalele din ferme sunt artificializate și stresate, iar consumatorii se îmbolnăvesc de cancer, diabet și alte boli generate de calitatea alimentelor convenționale, care tind să devină toxice și slab nutritive.
După 60 de ani de agricultură intensivă, bazată pe cantitate, oamenii înțeleg că hrana nu trebuie să fie multă, ci de calitate. Uniunea Europeană a constatat că bolile generate de hrana chimizată au explodat, așa că a fost obligată să schimbe strategia spre agricultura ecologică.
Până acum, au fost făcuți câțiva pași, căci fermele nu reușesc să treacă rapid la tehnologiile nepoluante, iar consumatorii refuză să plătească mai mult pentru alimentele ecologice. Iată unde am ajuns!
În disperare, UE și statele membre au decis ca de acum înainte să sprijine mai mult fermele mici (numite „de familie”) decât pe cele mari. Însă marile ferme și industriile alimentare corporatiste s-au unit și se opun schimbării, în numele științei și al progresului tehnic. Au apărut plantele și animalele modificate genetic, superproductive, dar nesigure pentru consum. S-a întâmplat cu îngrășămintele chimice și pesticidele. Trebuie să fim precauți!
Vor trece mulți ani până când agricultura va fi preponderent „durabilă”, termen inventat pentru a nu reveni la cel tradițional.
