Vedem ce se întâmplă în Europa, vedem ce se întâmplă în America. Semn că politicile culturale și multiculturale nu au reușit. Sau sunt semnul că ele sunt de multe ori înțelese greșit. Că educația pentru cultură și multiculturalitate are și ea minusurile ei și termenul cultură este înțeles după posibilitățile fiecăruia. Cu conotaţii diferite, cu sisteme de valori diferite, cu obiceiuri și tradiții specifice unor comunități, cu modele de interpretare diferite, cu credințe diferite.
Nu suntem la fel, nu am crescut cu aceleași convingeri, nu am adoptat aceleași principii. Dar, dacă vorbim de interculturalitate, relația dintre oameni, dintre grupuri, fie ele culturale, etnice, religioase, înseamnă nu altceva, ci altfel.
Este nevoie de o deschidere a gândirii, a cunoașterii. Asistăm la numeroase conflicte interetnice, la vulnerabilitatea civilizației europene, la provocările terorismului, mai nou ca formă de acțiune politică. Lucru care implică crearea unor structuri care să facă posibilă funcţionarea lumii globale ca o lume a diversității.
Nu e ușor, dar acestea sunt provocările secolului XXI. Dacă le înțelegem și le acceptăm, găsim și axa de echilibru de care este nevoie. Lecții de învățat!
