Centralismul democratic cu iz de Dâmboviţa

0
40

Beţia de putere o regăsim pe întregul curs al istoriei, indiferent de forma de organizare statală. Din euforia creată se naşte dorinţa de control total asupra societăţii. Aburii sunt mai denşi acolo unde pârghiile democratice au slăbit iar balamalele scârţâie, acolo unde se cultivă corupţia iar autoritatea statului şi-a pierdut autoritatea, acolo unde albul poate avea orice culoare iar minciuna este o virtute logoreică.
Oare când vom auzi conjugarea verbelor (aferente realizărilor) la prezent şi trecut?!
În 11 septembrie 2019, senatorul liberal, devenit între timp ministru al Finanţelor şi apoi premier al României, spunea că „Statul este cel mai prost (hoţ?) administrator al resurselor noastre”. Nu avem argumente să-l contrazicem oricât de mult am iubi democraţia. Are dreptate omul, ştie el ce ştie. Noi mai ştim despre un slogan al liberalismului: un guvern este cu atât mai bun cu cât guvernează mai pu­ţin. Ce păcat că „Ei” n-au aflat despre această maximă a liberalismului clasic (descentralizarea)! „Ei” centralizează resursele la centru şi distribuie sarcinile în „provincie”. Aşa da! Modelul economic după care se face guvernarea din ultima vreme este unul foarte, foarte interesant. Totul se va întâmpla în viitor: vom face, vom discuta, vom vedea, vom drege…

Conceptul de stat, la nivel generic – suma instituţiilor care administrează treburile ţării

În funcţie de doctrina politică, numărul lor creşte sau scade. Al instituţiilor. Conform ideo­logiilor, cei de stânga îşi doresc un centralism mai accentuat, cei de dreapta o descentralizare masivă. Teoria-i teorie, da practica ne omoară! Din toamna lui 2019, politica de dreapta (sic!) şi-a tot rotunjit numărul instituţiilor cu ministere şi agenţii băgătoare de seamă, numa’ bune de sporit birocraţia şi incompetenţa. Oare când şi-au schimbat liberalii fundamentele doctrinare?! Schema „bugetată” creşte ca paloşul lui Făt Frumos: lună de lună! Parcă nu erau destulă birocraţie, suficientă prostie şi multă nepricepere când erau mai puţine instituţii… Oricât ar creşte numărul lor, proporţiile se păstrează!

Ciocu’ mic, noi suntem la putere!

Oare cine ne spunea odată că statul este hoţ şi administrator prost? Că sectorul bugetar este supradimensionat? Că cheltuielile cu salariile în sectorul public sunt o pacoste pentru buget? La vremea aceea, domul cu prune-n gură privea meciul din tribună. Acuma vrea alte reguli, un alt joc! Oare pentru cine pregăteşte terenul? Înclinaţia de a dirigui cât mai multe din treburile ţării, inclusiv prin subordonarea instituţiilor locale, duce la centralism (democratic), prin concentrarea resurselor sub o comanda unică: visteria la centru. Nu o dată l-am auzit pe câte un dom’ primare că merge la centru să aducă nişte bani pentru nu ştiu ce lucrări are el de făcut. De parcă acolo, la centru, ar fi un sac din care fiecare îşi ia cât pofteşte şi poate duce! La şcoală am învăţat că există Legea bugetului, o lege organică votată de Parlament, ca expresie a voinţei poporului, ce trebuie musai respectată, pe capitole, articole şi aliniate bugetare.
Centralismul presupune administrarea echitabilă a resurselor în folosul tuturora
Păi atunci, dacă echitatea este importantă, că aşa ne zice Constituţia ţării, de ce mai facem alegeri? De ce se luptă unii cu alţii să ajungă la ciolan? Simplu: cei care i-au sprijinit pe unii să ajungă la „centru”, le vor cere plata pentru efortul făcut că i-au ţinut de fund să urce pe scară până la…”centru”. Mai ales când banii sunt puţini, cum se întâmplă întotdeauna pe aste meleaguri. În contraprestaţie, aceia care au cam pierdut alegerile vor rămâne cu buza umflată. Dacă banii nu ajung nici măcar pentru „Ei”, lansează în presa aservită o campanie de susţinere a ideii de descentralizare, de transfer al sarcinilor către primăriile oraşelor şi comunelor patriei. Da! Le transferă sarcinile, dar fără resursele adecvate acoperirii costurilor. Apoi, în spatele uşilor închise, mai pe din dos, îşi susţin prietenii cu banii din fondurile de rezervă, modificând articolele bugetare sau folosind alte artificii contabile.
Pentru cei mai nevoiaşi, pentru pensionari, elevi şi studenţi. bugetul este auster
Trăiască neo-liberalismul! Ne-au adus iarăşi unde-am fost! Mai trebuie invitat FMI-ul ca austeritatea să fie completă. La aceste categorii sociale se pot tăia salariile, pensiile, ajutoarele sociale şi alte drepturi câştigate că cine să-i apere pe ei?! Unde este opoziţia? De ce sunt atât de negri în cerul gurii cei de la putere că nici măcar nu vor să audă de cei nevoiaşi?! Banii pe care ei îi taie din condei înseamnă mijloacele de subzistenţă pentru milioane de oameni, înseamnă bruma de venit necesară traiului de zi cu zi, unul tot mai scump din cauza inflaţiei, şomajului, declinului economic, a lipsei de perspectivă şi speranţei.

Bani pentru consum nu sunt, dar nici investiţiile nu se văd defel

Economia se contractă afectând cel mai tare bruma de capital autohton pentru care nu s-au găsit mijloace financiare de susţinere. Cum de s-au găsit pârghii de sprijin substanţiale pentru marile companii, iar pentru IMM-uri şi microîntreprinderi doar surcele, firimituri?! De ce se împrumută guvernul fără număr, fără număr? Ce face cu banii? Nu cumva băncile au început să plângă, să ceară sprijin financiar de la stat? Pe care canale s-au scurs banii împrumutaţi? Banii luaţi cu dobânzi frumuşele vor trebui returnaţi de noi şi de copiii noştri. Oare pentru cine guvernează „Ei”? Cineva trebuie să le ceară socoteală. Şi „Ei” trebuie să răspundă argumentat, cu acte şi documente, pentru că aşa cere legea. Şi să plătească, tot ce-i de plătit!

„Ei” sunt primii care încalcă legile ţării iar minciuna a ajuns o virtute logoreică. Ne privesc în faţă fără să clipească, cu nasul lipit de sticla tv-ului, când ne spun cum nu vor respecta legile în vigoare. Ce aşteptări mai putem avea de la biata democraţie de carton după un aşa exemplu? „Ei” se plâng că instituţiile (lor) nu au autoritate! Aşa le trebuie dacă promovează pe funcţii de miniştri directori de instituţii şi tot felul de slujbaşi numai absolvenţi de Oxford, Cambridge, Harvard, toţi cu magna cum laude…
Dr. Vasile BÎRLE

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.