Imaşurile dispar sub ochii noştri

0
31
Umbrarul de pe izlazul din Unguraş

Legile privind organizarea, administrarea şi exploatarea pajiştilor permanente (adică a păşunilor şi fîneţelor) au suferit zeci de modificări în ultimii 30 de ani, astfel că pe terenurile ce altădată produceau iarbă verde şi fîn pentru animale vedem astăzi firme cu capital străin şi românesc, depozite, magazine, săli de nunţi, locuinţe, ba chiar şi un aeroport privat…
Schimbarea categoriei de folosinţă a terenurilor agricole se face în numele dezvoltării, dar agricultura pierde mari suprafeţe de teren şi regresează, siguranţa alimentară a populaţiei fiind în pericol. Pentru a atinge scopul politicianist de moment, Legea 18/1991 a fost modificată prin multe ordonanţe de urgenţă şi ordine de ministru. Din 2007, Uniunea Europeană ne-a interzis să reducem suprafeţele de păşuni şi fîneţe, însă politicienii au reuşit să o păcălească, precum Păcală. Primăriile nu mai au voie să schimbe, în Registrul agricol, categoria de folosinţă a pajiştilor, şi totuşi o fac în continuare. Trebuie să stopăm această crimă ecologică naţională!

Totul a început după Revoluţie

Păşunea din Lucăceşti (februarie 2021)

Legea 18/1991 interzicea scoaterea terenurilor extravilane din circuitul agricol, excepţie făceau amplasamentele pentru gropi de gunoi, cariere, balastiere, ferme, adăposturi de animale şi pentru obiective de utilitate publică: staţie de epurare a apelor uzate, linii de înaltă tensiune, căi ferate, drumuri, sonde de ţiţei şi gaz metan, puţuri de apă potabilă, staţii meteo, antene de radio-tv.
Scoaterea din circuit a terenurilor agricole din extravilan şi introducerea acestor parcele în intravilan prin planurile de urbanism general şi zo­nal erau taxate de stat cu 2-4 lei/mp (ar fi 4-8 mii euro/ha), pe 5 clase de fertilitate, bani plătiţi de beneficiarul privat în Fondul naţional de ameliorare a fondului funciar. Pentru scoaterea terenurilor forestiere din circuitul silvic, cu avizul statului, se plătea de 3-6 ori valoarea pădurii (ar veni 6-12 mii euro/ha). Dar şi acest obstacol financiar este ocolit, primăriile fiind scutite de plata taxelor de scoatere din circuitul agricol şi introducere în intravilan, iar după aceea pot înstrăina terenul liber de sarcini. Treaba a mers „bine” vreo 20 de ani.

Europa nu ne-a trezit

După aderarea la UE, asaltul asupra păşunilor comunale s-a înteţit, căci investitorii străini erau interesaţi de terenurile publice. A apărut Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului OUG nr. 34/2013 prin care Ministerul Agri­culturii decidea pînă la 100 ha şi Guvernul, peste 100 ha de păşune scoasă din circuitul agricol. Obligaţia de a menţine suprafaţa de pajişti permanente existente la 1 ianuarie 2007, data aderării, a fost abandonată de centru în seama autorităţilor judeţene şi locale. Desigur, primarii au profitat de gafa lui Victor Ponta, deşi prim-ministrul a menţinut obligaţia investitorului să recupereze din terenurile neproductive o suprafaţă egală cu a păşunii scoase din circuitul agricol, condiţie ocolită.
Guvernul a presat atunci primăriile să actualizeze Registrul agricol cu suprafeţele de pajişti permanente şi primarii (aproape toţi) au falsificat statistica şi au raportat suprafeţe mai mari decît există în realitate. Victor Ponta a ordonat retoric: „Este interzisă schimbarea categoriei de folosinţă a pajiştilor permanente, astfel cum a fost înregistrată la data de 1 ianuarie 2007, în alte categorii de folosinţă”. Acelaşi prim-ministru le-a lăsat însă şi o portiţă de scăpare: „Fac excepţie (…) terenurile ocupate cu pajişti permanente care, prin degradare, şi-au pierdut capacitatea de producţie” – deci exact terenurile neagricole transformate pe hîrtie în pajişti permanente. OUG 34 obliga consiliile locale „să elaboreze (şi) amenajamentul pastoral, valabil pentru toate pajiştile”. Cu toate aceste intervenţii de la centru, situaţia pajiştilor nu s-a îmbunătăţit, fiind lăsate în paragină.

Primarii descurcăreţi…

Case în construcţie pe imaşul din Ardusat

OUG este valabilă şi azi, în 2021. Consiliile locale, în baza cererilor depuse la primărie de asociaţiile de crescători care deţin animale înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor (RNE), în­cheie contracte de închiriere a păşunilor, pe 7-10 ani, prin atribuire directă, proporţional cu efectivele scoase la păscut. Anual, pînă la 1 martie, primarii au obligaţia să verifice încărcătura de animale/ha/contract, minima fiind de 0,3 UVM/ha, maxima de 1 UVM/ha. Lucrările de întreţinere trebuie executate de către utilizatori, conform contractului, însă primăriile nu se preocupă de recepţia lucrărilor realizate din banii europeni primiţi, ci tind să mărescă preţul închirierii (neglijează să scadă cheltuielile de întreţinere a păşunii din valoarea producţiei de masă verde).
Închirierea pajiştilor permanente din domeniul public şi privat al comunelor, oraşelor, mu­nicipiilor se face (pînă la 1 martie) cu respectarea dreptului de preferinţă al asociaţiilor patrimoniale ale membrilor colectivităţii locale, însă dreptul ţăranilor nu este respectat. Acest fel de a face administraţie, prin pasivitate şi neimplicare, trebuie dezaprobat. OUG interzice păşunatul neautorizat şi în afara perioadei de păşunat. Au voie doar animalele stabilite prin contract. Pe păşune, se poate circula pe jos (în drumeţie), nu cu vehicule motorizate. Amenzile sînt de la 250 lei pînă la 20.000 lei, fiind aplicate de primărie, desigur. Nu credem că s-a dat vreuna!

Proprietatea publică, a nimănui

Deşeuri pe păşunea comunală din Satu Nou de Jos

A venit la conducere sfătosul ministru Petre Daea şi a semnat Ordinul 1.366 în 2018, prin care le cerea primarilor să ateste în scris suprafaţa totală de pajişte înregistrată la data de 1 ianuarie 2007 în registrul agricol, şi toţi au făcut-o, însă nici unul n-a fost controlat şi prins cu minciuna – am fi auzit-o şi noi. Aşa că primarii n-au încetat să elibereze autorizaţii de construcţie pe păşuni, fîneţe şi terenuri arabile. Au continuat practicile ilegale, pe propria răspundere, cu adeverinţe că există terenuri neproductive ce por fi transformate în pajişti permanente. Totul era doar pe hîrtie, căci suprafaţa de pajişti la nivel local, judeţean şi naţional a scăzut cu circa 25%, după aprecierea noastră. Dacă mergem tot aşa, în secolul XXII nu vom mai avea nici imaşuri şi nici animale la păscut!
Acelaşi Petre Daea a semnat, în 25 mai 2018, Procedura de emitere şi eliberare a avizelor necesare introducerii în intravilan a terenurilor agricole, invocînd Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului şi urbanismul. Cu alte cuvinte, ministrul agriculturii recunoştea că-s mai importante investiţiile industriale şi civile, decît laptele şi carnea.
De o vreme, au ajuns alţi politicieni la putere, însă practicile contra fondului funciar continuă. Daniel Constantin şi Petre Daea au plecat, iar noul ministru, din cîte arată pînă acum, n-are interesul să constate realitatea tristă a pajiştilor, a „fabricilor” de iarbă şi fîn. Sperăm că măcar Uniunea Europeană ne va trage la un moment dat de mînecă şi va verifica suprafaţa pajiştilor permanente faţă de 2007!

NICIUN COMENTARIU

LĂSAŢI UN MESAJ

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.